6 definiții pentru descins


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

descíns1 sn [At: MDA ms / Pl: (nob) ~uri / E: descinde] 1-2 Descindere (1-2). 3 (Fig) Înjosire. 4-12 Descindere (4-12)

descíns2, ~ă a [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~nși, ~e / E: descinde] 1 Care s-a deplasat dintr-un punct superior într-un punct cu altitudine inferioară. 2-3 Care a sosit și s-a oprit într-un loc (și a rămas acolo pentru un timp). 4 Care se trage dintr-o familie. 5 Care își are originea dintr-un anumit loc. 6 Care provine din anumiți înaintași. 7 (Pex) Care se revendică de la o anumită filiație de idei.[1] modificată

  1. Forma fem. a cuv. greșit tipărită: descins2, ~a LauraGellner

descíns3 sn [At: MDA ms / E: descinge1] 1-3 Descindere (1-3).

descíns4, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~nși, ~e / E: descinge1] 1 Care nu are brâu sau alt obiect vestimentar care marchează talia. 2 (Pex) Care este în ținută neconformă cu regulamentul militar. 3 Care și-a pierdut gradul prin scoaterea centurii (și dezarmare).

DESCÍNS, -Ă, descinși, -se, adj. Cu brâul, cingătoarea sau cureaua dezlegată. – V. descinge.

DESCÍNS, -Ă, descinși, -se, adj. Cu brâul, cingătoarea sau cureaua dezlegată. – V. descinge.

DESCÍNS, -Ă, descinși, -se, adj. (Despre persoane) Cu brîul dezlegat, cu cingătoarea sau cu cureaua scoasă. Duma îi adusese pe cei șapte soldați... descinși, fără arme. CAMILAR, N. I 174. Își așezase armele la îndemînă și sta descins la marginea divanului. SADOVEANU, Z. C. 121.

Intrare: descins
descins adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descins
  • descinsul
  • descinsu‑
  • descinsă
  • descinsa
plural
  • descinși
  • descinșii
  • descinse
  • descinsele
genitiv-dativ singular
  • descins
  • descinsului
  • descinse
  • descinsei
plural
  • descinși
  • descinșilor
  • descinse
  • descinselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)