2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCÍNDERE, descinderi, s. f. Acțiunea de a descinde și rezultatul ei. ♦ Deplasare a unui organ de urmărire penală la locul săvârșirii infracțiunii, pentru a face constatări și a strânge probe. – V. descinde.

descindere sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: descinde] 1 Deplasare dintr-un punct superior într-un punct cu altitudine inferioară Si: descins1 (1). 2 Deplasare a păsărilor din cer spre pământ sau spre linia orizontului Si: coborâre, descins1 (2). 3 (Fig) Înjosire. 4 Descreștere a intensității sunetelor. Si: descins1 (4). 5-6 Sosire și oprire într-un loc (și rămânere acolo pentru un timp) Si: descins1 (5-6). 7 Stabilire cu forța pe un teritoriu Cf colonizare, cucerire, descins1 (7). 8 Provenire dintr-o anumită familie Si: descins1 (8). 9 Provenire dintr-un anumit loc Si: descins1 (9). 10 Provenire din anumiți înaintași Si: descins1 (10). 11 (Pex) Continuare a operei sau a doctrinei unei persoane sau unui curent filozofic, literar, cultural, preluând ideile acestuia Si: descins1 (11). 12 (D. organele forței publice) Deplasare la locul săvârșirii infracțiunii, pentru a face constatări ori a strânge probe care să ducă la lămurirea cazului Si: descins1 (12).

DESCÍNDERE, descinderi, s. f. Acțiunea de a descinde și rezultatul ei. ♦ Deplasare a unui organ de urmărire penală la locul săvârșirii infracțiunii, pentru a face constatări și a strânge probe de natură a duce la lămurirea pricinii. – V. descinde.

DESCÍNDERE, descinderi, s. f. 1. Sosire. Lui Costică-i voi scrie după descinderea în Rügen. CARAGIALE, O. VII 72. 2. Vizitarea unui loc de către organele forței publice, în vederea unei investigații sau percheziții. Au fost descinderi și declarații. C. PETRESCU, R. DR. 168.

DESCÍNDERE s.f. Acțiunea de a descinde și rezultatul ei. ♦ Deplasare la fața locului a organelor forței publice, pentru o investigație. [< descinde].

descindere f. 1. acțiune de a descinde: coborîre; 2. irupțiune, invaziune; descinderea Normanzilor în Anglia; 3. vizitarea unui loc de către magistrați spre a face perchizițiuni: descindere locală.

*descíndere f. Acțiunea de a descinde. A face o descindere, a te duce să facĭ o perchezițiune ca să confiștĭ ceva, că să-l prinzĭ pe cineva ș.a.

DESCÍNDE, descínd, vb. III. Intranz. 1. A-și avea originea, a se trage din cineva. 2. A se da jos, a coborî. 3. A ajunge (și a se opri) într-un loc; a fi cazat (la un hotel, la o gazdă). 4. (Despre organele forței publice) A se deplasa, a sosi la fața locului în vederea unei investigații sau a unei percheziții. [Perf. s. descinsei, part. descins] – Din lat. descendere, fr. descendre.

descinde vi [At: HELIADE, O. I, 340 / Pzi: descind / E: fr descendre, lat descendere] 1 A se deplasa dintr-un punct superior într-un punct cu altitudine inferioară. 2 (D. păsări) A se deplasa din cer spre pământ sau spre linia orizontului Si: a coborî. 3 (Fig) A se înjosi. 4 (D. sunete) A descrește în intensitate. 5-6 A sosi și a se opri într-un loc (și a rămâne acolo pentru un timp). 7 A se stabili cu forța pe un teritoriu Cf a coloniza, a cuceri. 8 A se trage dintr-o anumită familie. 9 A-și avea originea dintr-un anumit loc. 10 A proveni din anumiți înaintași. 11 (Pex) A fi continuatorul operei sau doctrinei unei persoane sau unui curent filozofic, literar, cultural, preluând ideile acestuia. 12 (D. organele forței publice) A se deplasa la fața locului în vederea unei investigații sau unei percheziții.

DESCÍNDE, descínd, vb. III. Intranz. 1. A-și avea originea, a se trage din cineva. 2. A se da jos, a coborî. 3. A ajunge (și a se opri) într-un loc; a trage (la un hotel, la o gazdă). 4. (Despre organele forței publice) A se deplasa, a sosi la fața locului în vederea unei investigații sau a unei percheziții. [Perf. s. descinséi, part. descíns] – Din lat. descendere, fr. descendre.

DESCÍNDE, descínd, vb. III. Intranz. 1. A se trage din cineva, a-și avea originea. 2. A coborî, a se da jos. Ceata de amici... descinse din automobil și îl urmă. C. PETRESCU, C. V. 59. 3. A ajunge (și a se opri) într-un loc; a trage (la un hotel, la o gazdă). Tustrei au descins, ocolind pe peron, la biroul unde îi aștepta Vartolomeu Diaconu. C. PETRESCU, A. 312. – Forme gramaticale: perf. s. descinsei, part. descins.

DESCÍNDE vb. III. intr. 1. A se trage din cineva, a avea o anumită descendență. 2. A coborî, a se da jos. 3. A se opri pentru un anumit timp undeva. 4. (Despre organele forței publice) A se deplasa la fața locului pentru a face o investigație. [P.i. descínd, perf. s. -insei, part. -ins. / < lat. descendere, cf. fr. descendre].

DESCÍNDE vb. intr. 1. a-și avea originea, a se trage din... 2. a coborî. 3. a se opri pentru un anumit timp undeva. 4. (despre organele forței publice) a se deplasa la fața locului pentru a face o investigație. (< lat. descendere, fr. descendre)

A DESCÍNDE descínd intranz. 1) A avea descendență; a se trage. 2) A se da jos. 3) (despre drumeți, călători etc.) A se opri pentru odihnă; a poposi. 4) (despre organele în drept) A se deplasa la fața locului pentru a cerceta sau pentru a percheziționa. /<lat. descendere, fr. descendre

*descínd, -cíns, a -cínde v. intr. (d. lat. de-scéndere, d. scándere, a se suĭ. V. scară, ascensor). Mă daŭ jos, mă scobor (de pe cal, de pe munte, din pod, din tren, din corabie). Trag în gazdă, mîn (conj. II). Mă întind pînă jos: pădurea descinde pînă în vale. Mă las maĭ jos (vorbind de coloana de mercur din barometru): barometru descinde (adică: mercuru din el). Scobor tonu: a descinde cu un ton. Mă trag, mă deriv: Româniĭ descind din Romanĭ. Poliția a descins în culcușu hoților, a pătruns în culcușu lor. A descinde în mormînt, a muri. V. deștind.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descíndere s. f., g.-d. art. descínderii; pl. descínderi

descíndere s. f., g.-d. art. descínderii; pl. descínderi

descínde (a ~) (a proveni, a coborî) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descínd, 1 pl. descíndem; conj. prez. 3 descíndă; ger. descinzấnd; part. descíns

descínde (a-și avea originea, a coborî) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descínd, 1 pl. descíndem; perf. s. 1 sg. descinséi, 1 pl. descínserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. descíndă; ger. descinzând; part. descíns

arată toate definițiile

Intrare: descindere
descindere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descindere
  • descinderea
plural
  • descinderi
  • descinderile
genitiv-dativ singular
  • descinderi
  • descinderii
plural
  • descinderi
  • descinderilor
vocativ singular
plural
Intrare: descinde
verb (V627)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descinde
  • descindere
  • descins
  • descinsu‑
  • descinzând
  • descinzându‑
singular plural
  • descinde
  • descindeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descind
  • descinz
(să)
  • descind
  • descinz
  • descindeam
  • descinsei
  • descinsesem
a II-a (tu)
  • descinzi
(să)
  • descinzi
  • descindeai
  • descinseși
  • descinseseși
a III-a (el, ea)
  • descinde
(să)
  • descindă
  • descinză
  • descindea
  • descinse
  • descinsese
plural I (noi)
  • descindem
(să)
  • descindem
  • descindeam
  • descinserăm
  • descinseserăm
  • descinsesem
a II-a (voi)
  • descindeți
(să)
  • descindeți
  • descindeați
  • descinserăți
  • descinseserăți
  • descinseseți
a III-a (ei, ele)
  • descind
(să)
  • descindă
  • descinză
  • descindeau
  • descinseră
  • descinseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descindere

  • 1. Acțiunea de a descinde și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: coborâre
    • exemple
      • Lui Costică-i voi scrie după descinderea în Rügen. CARAGIALE, O. VII 72.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Deplasare a unui organ de urmărire penală la locul săvârșirii infracțiunii, pentru a face constatări și a strânge probe.
      surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Au fost descinderi și declarații. C. PETRESCU, R. DR. 168.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi descinde
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

descinde

  • 1. A-și avea originea, a se trage din cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: proveni
  • 2. A se da jos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: coborî attach_file un exemplu
    exemple
    • Ceata de amici... descinse din automobil și îl urmă. C. PETRESCU, C. V. 59.
      surse: DLRLC
  • 3. A ajunge (și a se opri) într-un loc; a fi cazat (la un hotel, la o gazdă).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: poposi attach_file un exemplu
    exemple
    • Tustrei au descins, ocolind pe peron, la biroul unde îi aștepta Vartolomeu Diaconu. C. PETRESCU, A. 312.
      surse: DLRLC
  • 4. (Despre organele forței publice) A se deplasa, a sosi la fața locului în vederea unei investigații sau a unei percheziții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: