2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESĂVÂRȘÍT, -Ă, desăvârșiți, -te, adj. (Adesea adverbial) 1. Perfect. 2. (Despre fapte, stări, procese etc.) Deplin, complet, absolut. – De4 + săvârșit.

DESĂVÂRȘÍT, -Ă, desăvârșiți, -te, adj. (Adesea adverbial) 1. Perfect. 2. (Despre fapte, stări, procese etc.) Deplin, complet, absolut. – De4 + săvârșit.

desăvârșít, ~ă [At: COD. VOR. 110/1 / V: (înv) ~svărșít, (hpu) desev~ / S și: (înv) dessă~, (pbl greșit) densfrășit, desesfrășit / Pl: ~iți, ~e / E: desăvârși] 1 av Până la sfârșit. 2 av În întregime Si: complet, integral, total. 3 a (Înv) De tot Si: complet, deplin, integral, total. 4-5 a, av (Care este) perfect.

DESĂVÂRȘÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DESĂVÂRȘI și A SE DESĂVÂRȘI. 2) fig. Care este cât se poate de mare; total; deplin. /v. a (se) desăvârși

desăvârșit a. 1. perfect; 2. adult (vorbind de un armăsar sau de o iapă). ║ adv. pe deplin.

DESĂVÂRȘÍ, desăvârșesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină desăvârșit, perfect; a (se) perfecționa. 2. Tranz. A face ca o acțiune să capete formă definitivă. ♦ (Rar) A duce la îndeplinire; a realiza, a săvârși, a termina. – De la desăvârșit.

desăvârșí [At: (a. 1779) URICARIUL III, 249 / Pzi: ~șésc / E: des- + săvârși] 1 vt A duce la îndeplinire (completând) ceva Si: a realiza, a săvârși, a termina. 2 vr A ajunge la o formă deplină, definitivă Si: a se împlini. 3-4 vtr A (se) perfecționa.

DESĂVÂRȘÍ, desăvârșesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină desăvârșit, perfect; a (se) perfecționa. 2. Tranz. A face ca o acțiune să capete formă definitivă. ♦ (Rar) A duce la îndeplinire; a realiza, a săvârși, a termina. – De + săvârși.

DESĂVÎRȘÍ, desăvîrșesc, vb. IV. Tranz. 1. A perfecționa. Opera pe care o desăvîrșești de peste treizeci de ani... îți va hărăzi nemurirea. M. I. CARAGIALE, C. 107. Ar trebui să vii la Iași ca să-ți desăvîrșești educația și să înveți cum să trăiești în lume. RUSSO, O. 134. ◊ Refl. Și s-o înveți [mecanica] la fabrica de ace, trecînd apoi la un atelier sau la o fabrică mare... unde ai fi putut să te desăvîrșești. PAS, Z. I 304. 2. A face ca o acțiune să capete formă definitivă, să ajungă la culmea dezvoltării; a dezvolta pe deplin, a împlini. Războiul balcanicmai ales cel dintîi – a desăvîrșit eliberarea țărilor balcanice de sub jugul turcesc. IST. R.P.R. 479. ♦ (Rar) A duce la îndeplinire, a duce la bun sfîrșit; a realiza, a săvîrși, a termina. Nu știu dacă voi fi destoinic să desăvîrșesc așa călătorie. MACEDONSKI, O. I 436.

DESĂVÎRȘÍT, -Ă, desăvirșiți, -te, adj. 1. Ajuns la perfecțiune; perfect. Caragiale a fost un artist desăvîrșit, care a muncit îndelung la perfecționarea limbii și stilului scrierilor sale. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 1, 86. Drumul Oltului prin lume e... un lung poem simfonic, căruia mereu i se adaugă noi melodii și teme reluate de tot mai multe și desăvîrșite instrumente. BOGZA, C. O. 125. ◊ (Adverbial) Nu pot fi toate desăvîrșit de bune. Ș-acest trandafir își are spinii lui. SADOVEANU, Z. C. 241. 2. (Despre fapte, stări, procese etc.) Deplin, complet, absolut. Era o singurătate desăvîrșită; nu se vedeau încă fumuri de sate, și, în fînațurile fără hotar, trebuiau să iasă sara la pășune zimbrii și cerbii, nesupărați de desimea oamenilor. SADOVEANU, O. VII 57. Istratie slobozi un glas de bas profund, în desăvîrșită nepotrivire cu ființa lui firavă. id. Z. C. 9. Metamorfoza reciprocă va fi desăvîrșită. EMINESCU, N. 62. ◊ (Adverbial) E desăvîrșit orb. NEGRUZZI, S. I 41.

A DESĂVÂRȘÍ ~ésc tranz. 1) A face să se desăvârșească; a perfecționa. 2)(acțiuni) A duce la bun sfârșit. /de + a savârși

A SE DESĂVÂRȘÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni mai bun din punct de vedere calitativ; a se perfecționa. 2) (despre acțiuni) A căpăta formă definitivă. /de + a savârși

desăvârșì v. a sfârși pe deplin, a perfecționa. [V. săvârșì].

desăvîrșésc v. tr. (de și săvîrșesc). Sfîrșesc de tot. Perfecționez.

desăvîrșít, -ă adj. Deplin. Perfect. Adv. Cu desăvîrșire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desăvârșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desăvârșésc, imperf. 3 sg. desăvârșeá; conj. prez. 3 desăvârșeáscă

desăvârșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desăvârșésc, imperf. 3 sg. desăvârșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. desăvârșeáscă

desăvîrși (conj. desăvîrșească)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESĂVÂRȘÍT adj. 1. v. perfect. 2. v. ireproșabil. 3. v. sfânt. 4. v. nemărginit. 5. v. absolut.

Desăvârșit ≠ imperfect, nedesăvârșit

DESĂVÂRȘÍ vb. 1. v. perfecționa. 2. a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza. (Și-a ~ opera.) 3. a se realiza. (S-a ~ ca poet.) 4. a încheia, a sfârși, a termina. (A ~ opera începută de alții.)

arată toate definițiile

Intrare: desăvârșit
desăvârșit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desăvârșit
  • desăvârșitul
  • desăvârșitu‑
  • desăvârși
  • desăvârșita
plural
  • desăvârșiți
  • desăvârșiții
  • desăvârșite
  • desăvârșitele
genitiv-dativ singular
  • desăvârșit
  • desăvârșitului
  • desăvârșite
  • desăvârșitei
plural
  • desăvârșiți
  • desăvârșiților
  • desăvârșite
  • desăvârșitelor
vocativ singular
plural
Intrare: desăvârși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desăvârși
  • desăvârșire
  • desăvârșit
  • desăvârșitu‑
  • desăvârșind
  • desăvârșindu‑
singular plural
  • desăvârșește
  • desăvârșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desăvârșesc
(să)
  • desăvârșesc
  • desăvârșeam
  • desăvârșii
  • desăvârșisem
a II-a (tu)
  • desăvârșești
(să)
  • desăvârșești
  • desăvârșeai
  • desăvârșiși
  • desăvârșiseși
a III-a (el, ea)
  • desăvârșește
(să)
  • desăvârșească
  • desăvârșea
  • desăvârși
  • desăvârșise
plural I (noi)
  • desăvârșim
(să)
  • desăvârșim
  • desăvârșeam
  • desăvârșirăm
  • desăvârșiserăm
  • desăvârșisem
a II-a (voi)
  • desăvârșiți
(să)
  • desăvârșiți
  • desăvârșeați
  • desăvârșirăți
  • desăvârșiserăți
  • desăvârșiseți
a III-a (ei, ele)
  • desăvârșesc
(să)
  • desăvârșească
  • desăvârșeau
  • desăvârși
  • desăvârșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

desăvârșit adesea adverbial

  • 1. Ajuns la perfecțiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: perfect (adj.) antonime: imperfect nedesăvârșit attach_file 3 exemple
    exemple
    • Caragiale a fost un artist desăvîrșit, care a muncit îndelung la perfecționarea limbii și stilului scrierilor sale. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 1, 86.
      surse: DLRLC
    • Drumul Oltului prin lume e... un lung poem simfonic, căruia mereu i se adaugă noi melodii și teme reluate de tot mai multe și desăvîrșite instrumente. BOGZA, C. O. 125.
      surse: DLRLC
    • Nu pot fi toate desăvîrșit de bune. Ș-acest trandafir își are spinii lui. SADOVEANU, Z. C. 241.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Era o singurătate desăvîrșită; nu se vedeau încă fumuri de sate, și, în fînațurile fără hotar, trebuiau să iasă sara la pășune zimbrii și cerbii, nesupărați de desimea oamenilor. SADOVEANU, O. VII 57.
      surse: DLRLC
    • Istratie slobozi un glas de bas profund, în desăvîrșită nepotrivire cu ființa lui firavă. SADOVEANU, Z. C. 9.
      surse: DLRLC
    • Metamorfoza reciprocă va fi desăvîrșită. EMINESCU, N. 62.
      surse: DLRLC
    • E desăvîrșit orb. NEGRUZZI, S. I 41.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • De + săvârșit
    surse: DEX '09 DEX '98

desăvârși

  • 1. tranzitiv reflexiv A deveni sau a face să devină desăvârșit, perfect; a (se) perfecționa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: perfecționa attach_file 3 exemple
    exemple
    • Opera pe care o desăvîrșești de peste treizeci de ani... îți va hărăzi nemurirea. M. I. CARAGIALE, C. 107.
      surse: DLRLC
    • Ar trebui să vii la Iași ca să-ți desăvîrșești educația și să înveți cum să trăiești în lume. RUSSO, O. 134.
      surse: DLRLC
    • Și s-o înveți [mecanica] la fabrica de ace, trecînd apoi la un atelier sau la o fabrică mare... unde ai fi putut să te desăvîrșești. PAS, Z. I 304.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A face ca o acțiune să capete formă definitivă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împlini attach_file un exemplu
    exemple
    • Războiul balcanic – mai ales cel dintîi – a desăvîrșit eliberarea țărilor balcanice de sub jugul turcesc. IST. R.P.R. 479.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • de la desăvârșit
    surse: DEX '09
  • De + săvârși
    surse: DEX '98