2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

DEPRÉSIE s. f. v. depresiune.

deprésie (deprimare) (de-pre-si-e) s. f., g.-d. art. deprésiei; pl. deprésii

depresiúne sf [At: CULIANU, C. 10, cf. 71 / V: deprésie (3) / Pl: ~ni / E: fr dépression, lat depressio, -onis] 1 Formă de relief situată la un nivel mai jos decât regiunile înconjurătoare. 2 Vârtej de aer în care presiunea aerului este mai mică decât în regiunile vecine și care aduce timp nefavorabil în locurile pe unde trece. 3 (Fig) Stare sufletească (patologică) de tristețe (asociată cu neliniște). 4 (Ecn) Fază a ciclului economic, posterioară crizei economice, în care producția se menține la un nivel scăzut, mărfurile se vând greu și la prețuri scăzute, în condițiile în care rămâne redusă și puterea de cumpărare a populației. 5 (Pgn) Coborâre. 6 Turtire. 7 (Îs) ~ barometrică Coborâre a coloanei de mercur în tubul barometrului, prin micșorarea presiunii atmosferice. 8 (Îs) ~ aparentă (sau a orizontului aparent) Distanță unghiulară între orizontul adevărat și cel aparent.

DEPRESIÚNE, depresiuni, s. f. I. 1. Formă de relief situată la un nivel mai jos decât regiunile înconjurătoare. 2. Vârtej de aer în care presiunea aerului este mai mică decât în regiunile vecine și care aduce timp nefavorabil în locurile pe unde trece. II. Fig. (În forma depresie) Stare sufletească (patologică) de tristețe (asociată cu neliniște); descurajare, deprimare. III. (Ec. pol.) Fază a ciclului economic, ulterioară crizei economice, în care producția se menține la un nivel scăzut, iar puterea de cumpărare a populației rămâne redusă. [Pr.: -si-u-.Var.: deprésie s. f.] – Din fr. dépression, lat. depressio, -onis.

DEPRESIÚNE, depresiuni, s. f. I. 1. Formă de relief situată la un nivel mai jos decât regiunile înconjurătoare. 2. Vârtej de aer în care presiunea aerului este mai mică decât în regiunile vecine și care aduce timp nefavorabil în locurile pe unde trece. II. Fig. Stare sufletească (patologică) de tristețe (asociată cu neliniște); descurajare, deprimare. III. (Ec. pol.) Fază a ciclului economic, posterioară crizei economice, în care producția se menține la un nivel scăzut, mărfurile se vând greu și la prețuri scăzute, în condițiile în care rămâne redusă și puterea de cumpărare a populației. [Pr.: -si-u-] – Din fr. dépression, lat. depressio, -onis.

DEPRESIÚNE, depresiuni, s. f. I. 1. Formă de relief situată la un nivel mai jos decît regiunile înconjurătoare. Depresiunea subcarpatică.Clima depresiunii Mării Caspice se va schimba radical. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2385. Îndoituri, depresiuni... se detaliau în transparența desăvîrșită a aerului. IBRĂILEANU, A. 125. 2. (Uneori determinat de «atmosferică» sau «barometrică») Vîrtej de aer (cu diametrul de cîteva sute de kilometri) în care presiunea aerului este mai mică decît în regiunile vecine și care aduce timp rău în locurile pe unde trece. II. Fig. 1. Stare sufletească de tristețe asociată uneori cu neliniște; descurajare, deprimare. Pacea tristă a acestor așezări îi sporea și mai mult depresiunea sufletească. SADOVEANU, Z. C. 283. 2. (În orînduirea capitalistă) Scădere a valorilor de rentă, a acțiunilor etc., scădere a prețurilor, care survine în urma unei crize economice. – Pronunțat: -si-u-.

depresiúne (formă de relief, criză economică) (de-pre-si-u-) s. f., g.-d. art. depresiúnii; pl. depresiúni

depresiúne s. f. (sil. -pre-si-u-) → presiune

DEPRESIÚNE s. 1. (GEOGR.) (pop.) lăsătură. (În munți pot exista numeroase ~.) 2. (GEOGR.) depresiune oceanică = fosă abisală, groapă abisală. 3. demoralizare, deprimare, descurajare, (livr.) marasm, (înv.) demoralizație, (fig.) demobilizare. (Stare de ~ a unui nevrotic.)

Depresiune ≠ ridicătură

DEPRESIÚNE s.f. I. 1. Întindere de teren înconjurată de înălțimi; adâncitură de teren de întindere mare. 2. Presiune atmosferică inferioară valorii normale a presiunii dintr-un loc, oarecare. II. (Fig.) Tristețe (profundă), mâhnire; deprimare. III. Scădere a valorilor, a acțiunilor etc. , cauzată de o criză. [Pron. -si-u-. / cf. fr. dépression, lat. depressio].

DEPRESIÚNE s. f. 1. întindere de teren înconjurată de înălțimi; adâncitură de teren de întindere mare. 2. (geod.) unghi sub care se vede orizontul când stația este amplasată la înălțime. 3. presiune mai mică decât cea de referință. ♦ ~ atmosferică = presiune atmosferică inferioară valorii normale a presiunii dintr-o anumită zonă. 4. pierdere a energiei fizice sau morale; stare patologică de tristețe intensă; depresivitate, deprimare. 5. scădere a valorilor, a acțiunilor etc., cauzată de o criză. (< fr. dépression, lat. depressio)

DEPRESIÚNE ~i f. 1) geogr. Formă de relief concavă, aflată la un nivel mai jos în comparație cu regiunile din jur; adâncitură a reliefului. ◊ ~ atmosferică zonă atmosferică cu presiune scăzută, favorabilă formării ciclonilor. 2) fig. Stare (patologică) de apăsare sufletească profundă și persistentă; deprimare; dezolare. [Art. depresiunea; G.-D. depresiunii; Sil. -si-u-] /<fr. dépression, lat. depressio, ~onis

depresiune f. 1. lăsare în jos, înfundare: depresiune de teren; 2. coborîrea mercuriului în tubul barometrului.

*depresiúne f. (lat. depréssio, -ónis. V. presiune). Lăsare în jos, turtire: din cauza ploilor s’a produs o depresiune de teren. Fiz. Depresiunea mercuruluĭ din barometru din cauza presiuniĭ aeruluĭ. Fig. Descurajare, întristare.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEPRESIÚNE s. 1. (GEOGR.) (pop.) lăsătúră. (În munți pot exista numeroase ~.) 2. demoralizare, deprimare, descurajare, (livr.) marásm, (înv.) demoralizáție, (fig.) demobilizáre. (Stare de ~ a unui nevrotic.)

depresiune, (engl.= depresion) formă de relief negativ și/sau zonă tectonică afundată în raport cu terenurile din jur, întotdeauna regiuni mai înalte. Din p.d.v. geologic principalele tipuri sunt: d. intermontane – închise de un lanț muntos și având ca fundament un așa-zis masiv median, ex.: D. Transilvaniei; d. intramontane – situate în interiorul unei arii orogene și formate ulterior momentului principal al tectogenezei, ex.: D. Petroșani și d. premontane – situate la exteriorul unei catene orogene adesea asime-trică și cu fundament mixt, tip orogen și plat. (vorland) ex.: D. Getică

HAȚEG 1. Depresiunea ~ (Țara Hațegului), depresiune tectono-erozivă cuprinsă între M-ții Retezat, Poiana Ruscăi și Sebeșului, împărțită de dealurile Dumbrava, Ploștina și Poieni în două subunități: Hațeg și Pui. Supr.: c. 380 km2. În compartimentul de V (Hațeg) are un relief de câmpie piemontană străbătută de râuri paralele, colectate de Strei. În SE comunică cu Depr. Petroșani, prin pasul Merișor (756 m), în SV cu culoarul Timișului, prin Poarta de Fier a Transilvaniei (699 m), iar în N cu culoarul Mureșului, prin „poarta” de la Subcetate, pe valea Streiului. Climă răcoroasă (temp. medie anuală: 6-8°C); precipitații medii anuale în jur de 800 mm. Culturi cerealiere, pomicultură și creșterea animalelor. Menționată în Diploma Ioaniților (1247). Cunoscută și sub denumirea de Hațeg-Pui. 2. Oraș în jud. Hunedoara, în depresiunea omonimă; 12.604 loc. (1998). Ind. textilă (prelucr. lânii), a conf. și de prelucr. a lemnului; produse alim. (preparate din carne și lapte, conserve din legume și fructe, bere); abator. Centru pomicol. În apropiere, în pădurea Slivuț (40 ha), se află o rezervație naturală de zimbri și cerbi. Importantă zonă etno-folclorică. Muzeu etnografic. Menționat documentar în sec. 15 și apoi oraș grăniceresc în 1764. Biserica Sf. Nicolae (sec. 19). În satul Silvașu de Sus de află mănăstirea Prislop, cu biserica Sf. Evanghelist Ioan (sec. 15).

MĂRGINIMEA SIBIULUI sau DEPRESIUNEA MĂRGINIMII, denumire atribuită de geograful Vintilă Mihăilescu celor două depresiuni (Săliște și Sibiu) de la poalele Carpaților Meridionali, separate de Măgura Beleunța (630 m alt.), ce grupează laolaltă o extinsă ghirlandă de sate mari ale mărginenilor (nume sub care este cunoscută, în secolele trecute, populația românească din această zonă, proprietari de mari turme de oi).. M.S., limitată la N de anticlinalul de la Ocna Sibiului, este considerată de tip subcarpatic, fiind, totodată, o importantă zonă etnografică și folclorică.

OAȘ 1. Munții ~, unitate montană joasă (400-800 m alt.), situată în lanțul vulcanic din NV Carpaților Orientali, între granița de N a României și pasul Huta-Certeze de pe cursul superior al râului Valea Rea. Sunt alcătuiți din lave andezitice care acoperă depozitele de marne, argile și gresii miocene. Au aspectul unui platou larg, fragmentat, dominat de mai multe vârfuri cu adpect de domuri. Alt. max.: 869 m (vf. Obârșiei). Expl. de min. neferoase complexe și de mat. de costr. Păduri de fag și de gorun în alternanță cu pajiști. 2. Depresiunea ~ sau Țara Oașului, depresiune de origine tectono-vulcanică, situată pe Valea Turului, între M-ții Oaș și Gutâi. Supr.: c. 550 km2. Relief variat, cu altitudini medii reduse, în cadrul căruia se disting dealuri piemontane (400-600 m alt.), martori de eroziune, câmpii piemontane (200-400 m alt.), terase și lunci. Compartimentată în trei bazinete: Negrești, Târșolț și Cămârzana. Climă răcoroasă cu inversiuni de temperatură iarna. Temp. medie anuală este de 8-9°C; precipitații moderate: 700-950 mm/an. Păduri de fag și conifere. Expl. forestiere și miniere (bentonite la Racșa). Izvoare minerale (Bixad, Luna, Valea Mariei). Zonă etnografică și folclorică în care muzica populară, dansul, portul popular oșenesc și tradițiile populare și-au păstrat vitalitatea.

Intrare: depresiune
depresiune substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depresiune depresiunea
plural depresiuni depresiunile
genitiv-dativ singular depresiuni depresiunii
plural depresiuni depresiunilor
vocativ singular
plural
depresie
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depresie depresia
plural depresii depresiile
genitiv-dativ singular depresii depresiei
plural depresii depresiilor
vocativ singular
plural
Intrare: depresie
depresie
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.