2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPRECIÁT, -Ă, depreciați, -te, adj. Care nu este apreciat la justa valoare; desconsiderat, devalorizat. ♦ Cu valoare scăzută. [Pr.: -ci-at] – V. deprecia.

DEPRECIÁT, -Ă, depreciați, -te, adj. Care nu este apreciat la justa valoare; desconsiderat, devalorizat. ♦ Cu valoare scăzută. [Pr.: -ci-at] – V. deprecia.

depreciat2, ~ă a [At: DEX / V: (înv) ~ețiat / Pl: ~ați, ~e / E: deprecia] 1 Care nu este apreciat la justa valoare Si: desconsiderat, devalorizat. 2 Cu valoare scăzută.

depreciat1 sn [At: MDA ms / E: deprecia] 1-2 Depreciere (1-2). 3 Devalorizare.

DEPRECIÁT, -Ă, depreciați, -te, adj. 1. Desconsiderat, neapreciat. Scriitor depreciat. 2. Cu valoare scăzută. Monedă depreciată. – Pronunțat: -ci-at.

DEPRECIÁ, depreciez, vb. I. 1. Tranz. A aprecia ceva sub valoarea sa reală; p. ext. a nesocoti, a minimaliza valoarea unui lucru. 2. Tranz. și refl. A(-și) micșora, a(-și) pierde valoarea sau calitatea; a (se) devaloriza; a (se) degrada. [Pr.: -ci-a] – Din fr. déprécier.

DEPRECIÁ, depreciez, vb. I. 1. Tranz. A aprecia ceva sub valoarea sa reală; p. ext. a nesocoti, a minimaliza valoarea unui lucru. 2. Tranz. și refl. A(-și) micșora, a(-și) pierde valoarea sau calitatea; a (se) devaloriza; a (se) degrada. [Pr.: -ci-a] – Din fr. déprécier.

depreciá [At: I. IONESCU, D. 174 / V: (înv) ~țiá / Pzi: ~iéz / E: fr déprecier] 1 vt A aprecia ceva sau pe cineva sub valoarea sa reală. 2 vt (Pex) A nesocoti, a minimaliza valoarea unui lucru. 3-4 vtr A(-și) micșora, a(-și) pierde valoarea sau calitatea Si: a (se) devaloriza, a (se) degrada.

DEPRECIÁ, depreciez, vb. I. Tranz. 1. A nesocoti valoarea unui lucru, a aprecia ceva sub valoarea sa reală. Căutînd să deprecieze tocmai ceea ce constituie forța realistă a operei lui Caragiale, criticii burgheziei... l-au acuzat pe dramaturg de a fi creat doar niște păpuși. CARAGIALE, O. I 36 (Prefață). 2. A face să scadă, a micșora valoarea, calitatea unui lucru. Apele... prin stagnațiunea lor, depreciază pămîntul. I. IONESCU, D. 174. – Pronunțat: -ci-a.

DEPRECIÁ vb. I. 1. tr. A scădea prețul sau valoarea unui lucru. 2. tr., refl. A(-și) micșora valoarea, meritul, calitatea; a (se) devaloriza. [Pron. -ci-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. déprécier].

DEPRECIÁ vb. I. tr. a aprecia un lucru sub valoarea sa reală. ◊ (fig.) a desconsidera. II. tr., refl. a(-și) micșora valoarea, calitatea; a (se) devaloriza; a se degrada. (< fr. déprécier)

A DEPRECIÁ ~éz tranz. 1) (persoane sau lucruri) A aprecia sub valoarea reală; a subaprecia; a subestima; a subevalua. 2) A face să se deprecieze. [Sil. -ci-a] /<fr. déprécier

A SE DEPRECIÁ pers. 3 se ~ză intranz. (despre monede, hârtii de valoare) A-și reduce valoarea; a se devaloriza; a se demonetiza. [Sil. -ci-a] /<fr. déprécier

deprețià v. a scădea prețul, valoarea, meritul.

*depreciéz v. tr. (fr. dé-précier, d. lat. de-pretiare. V. apreciez, disprețuĭesc). Micșorez valoarea unuĭ lucru saŭ meritu cuĭva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

depreciá (a ~) (de-pre-ci-a) vb., ind. prez. 3 depreciáză, 1 pl. depreciém (-ci-em); conj. prez. 3 depreciéze; ger. depreciínd (-ci-ind)

depreciá vb. (sil. -pre-ci-a), ind. prez. 1 sg. depreciéz, 3 sg. și pl. depreciáză, 1 pl. depreciém (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. și pl. depreciéze; ger. depreciínd (sil. -ci-ind)

deprecia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. depreciază, 1 pl. depreciem, ger. depreciind)

depreciez, -ciază 3, cieze 3 conj., -ciere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEPRECIÁT adj. v. bagatelizat, minimalizat, subapreciat, subestimat, subevaluat.

DEPRECIÁT adj. 1. (FIN.) demonetizat, devalorizat, scăzut. (Cursul ~ al unei monede.) 2. v. degradat.

DEPRECIAT adj. 1. demonetizat, devalorizat, scăzut. (Cursul ~ al dolarului.) 2. degradat. (Marfă perisabilă ~.)

arată toate definițiile

Intrare: depreciat
depreciat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depreciat
  • depreciatul
  • depreciatu‑
  • deprecia
  • depreciata
plural
  • depreciați
  • depreciații
  • depreciate
  • depreciatele
genitiv-dativ singular
  • depreciat
  • depreciatului
  • depreciate
  • depreciatei
plural
  • depreciați
  • depreciaților
  • depreciate
  • depreciatelor
vocativ singular
plural
Intrare: deprecia
  • silabație: de-pre-ci-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deprecia
  • depreciere
  • depreciat
  • depreciatu‑
  • depreciind
  • depreciindu‑
singular plural
  • deprecia
  • depreciați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • depreciez
(să)
  • depreciez
  • depreciam
  • depreciai
  • depreciasem
a II-a (tu)
  • depreciezi
(să)
  • depreciezi
  • depreciai
  • depreciași
  • depreciaseși
a III-a (el, ea)
  • deprecia
(să)
  • deprecieze
  • deprecia
  • deprecie
  • depreciase
plural I (noi)
  • depreciem
(să)
  • depreciem
  • depreciam
  • depreciarăm
  • depreciaserăm
  • depreciasem
a II-a (voi)
  • depreciați
(să)
  • depreciați
  • depreciați
  • depreciarăți
  • depreciaserăți
  • depreciaseți
a III-a (ei, ele)
  • deprecia
(să)
  • deprecieze
  • depreciau
  • deprecia
  • depreciaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

depreciat

etimologie:

  • vezi deprecia
    surse: DEX '98 DEX '09

deprecia

etimologie: