3 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

deportát1 sn [At: MDA ms / E: deporta] Deportare.

deportát2, ~ă smf, a [At: CAMIL PETRESCU, T. I, 4 / Pl: ~áți, ~e / E: deporta] 1-2 (Persoană) care se află în deportare.

DEPORTÁT, -Ă, deportați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în deportare. – V. deporta. Cf. fr. déporté.

DEPORTÁT, -Ă, deportați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în deportare. – V. deporta. Cf. fr. déporté.

DEPORTÁT, -Ă, deportați, -te, adj. (Adesea substantivat) (Persoană) care se află în deportare.

deportát adj. m., s. m., pl. deportáți; adj. f., s. f. deportátă, pl. deportáte

deportát adj. m., s. m., pl. deportáți; f. sg. deportátă, pl. deportáte

DEPORTÁT s. (JUR., POL.) surghiunit.

DEPORTÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se află în deportare. [< deporta].

DEPORTÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se află în deportare. (după déporté)

DEPORTÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care este trimis forțat într-o regiune îndepărtată; exilat; surghiunit. /v. a deporta

*deportát, -ă adj. Condamnat la deportațiune.

deportá vt [At: DEX / Pzi: ~téz / E: fr déporter, lat deportare] A trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca măsură represivă.

DEPORTÁ, deportez, vb. I. Tranz. A trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată, într-un lagăr de concentrare, ca măsură represivă, a condamna pe cineva la exil politic. – Din fr. déporter, lat. deportare.

DEPORTÁ, deportez, vb. I. Tranz. A trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca măsură represivă, a condamna pe cineva la exil politic. – Din fr. déporter, lat. deportare.

DEPORTÁ, deportez, vb. I. Tranz. (În regimurile fasciste și absolutiste) A duce pe cineva cu sila într-un loc de obicei îndepărtat, ca măsură represivă pentru activitatea lui politică. V. exila, surghiuni.

deportá (a ~) vb., ind. prez. 3 deporteáză

deportá vb., ind. prez. 1 sg. deportéz, 3 sg. și pl. deporteáză

DEPORTÁ vb. (JUR.) a surghiuni. (Condamnatul a fost ~.)

DEPORTÁ vb. I. tr. A trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca pedeapsă (mai ales din motive politice); a exila. [< fr. déporter, it., lat. deportare].

Intrare: deporta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deporta deportare deportat deportând singular plural
deportea deportați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deportez (să) deportez deportam deportai deportasem
a II-a (tu) deportezi (să) deportezi deportai deportași deportaseși
a III-a (el, ea) deportea (să) deporteze deporta deportă deportase
plural I (noi) deportăm (să) deportăm deportam deportarăm deportaserăm, deportasem*
a II-a (voi) deportați (să) deportați deportați deportarăți deportaserăți, deportaseți*
a III-a (ei, ele) deportea (să) deporteze deportau deporta deportaseră
Intrare: deportat (adj.)
deportat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deportat deportatul deporta deportata
plural deportați deportații deportate deportatele
genitiv-dativ singular deportat deportatului deportate deportatei
plural deportați deportaților deportate deportatelor
vocativ singular
plural
Intrare: deportat (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deportat deportatul
plural deportați deportații
genitiv-dativ singular deportat deportatului
plural deportați deportaților
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)