opțiuni
  • info

3 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

deponente, ~tă smf, a vz deponent2

DEPONENT2, -Ă, deponenți, -te, s. m. și f. Persoană care încredințează unei alte persoane un lucru în temeiul unui contract de depozit; depunător. – Din lat. deponens, -ntis, it. deponente.

DEPONENT2, -Ă, deponenți, -te, s. m. și f. Persoană care încredințează unei alte persoane un lucru în temeiul unui contract de depozit; depunător. – Din lat. deponens, -ntis, it. deponente.

DEPONENT1, -Ă, deponenți, -te, adj. (În gramatica latină, despre verbe și forme verbale) Cu formă pasivă și înțeles activ. – Din fr. déponent, lat. deponens, -ntis.

DEPONENT1, -Ă, deponenți, -te, adj. (În gramatica latină, despre verbe și forme verbale) Cu formă pasivă și înțeles activ. – Din fr. déponent, lat. deponens, -ntis.

deponent1, ~ă sn, a [At: HAMANGIU, C. C. 405 / Pl: ~e / E: fr déponent, lat deponens, -ntis] 1-2 (Grm lat) (Verb) care are formă pasivă și înțeles activ.

deponent2, ~ă smf, a [At: DEX / V: (înv) ~te / Pl: ~nți, ~e / E: it deponente, lat deponens, -ntis] 1-2 (Persoană) care încredințează unei alte persoane sau unei instituții un lucru în temeiul unui contract de depozit Si: depunător.

DEPONENT1, -Ă, deponenți, -te, adj. (În gramatica latină, despre verbe) Cu formă pasivă și înțeles activ.

DEPONENT2, -Ă, deponenți, -te, s. m. și f. Depunător.

DEPONENT, -Ă s.m. și f. Depunător de bani, de hîrtii de valoare etc. [Cf. lat. deponens, it. deponente].

DEPONENT adj., s.n. (Verb latin) care are formă pasivă și înțeles activ. [Cf. fr. déponent, lat. deponens].

DEPONENT1, -Ă adj., s. n. (verb latin) care are formă pasivă și înțeles activ. (< fr. déponent, lat. deponens)

DEPONENT2, -Ă s. m. f. depunător de bani, de hârtii de valoare etc. (< lat. deponens, it. deponente)

DEPONENT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care a depus sau depune spre păstrare bani sau hârtii de valoare; depunător. /<fr. deponent, lat. deponens, ~ntis

DEPONENT1 ~tă (~ți, ~te) gram. (despre unele verbe și forme verbale din latină) Care are formă pasivă și sens activ; cu formă pasivă și sens activ. /<lat. deponens, ~ntis

deponent a. Gram. se zice de verbele latine cari au forma activă și sensul pasiv.

*deponént, -ă adj. (lat. depónens, -éntis). Care depune, depunător. Gram. Se numesc așa în limba latină niște verbe care au formă pasivă și înț. activ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deponent1 (depunător) s. m., pl. deponenți

!deponent2 (lingv.) adj. m. (+ s. n.: verb ~); f. deponentă (formă ~), pl. deponente

deponentă (depunătoare) s. f., g.-d. art. deponentei; pl. deponente

deponent2 s. m., pl. deponenți

deponent1 adj. m., pl. deponenți; f. deponentă, pl. deponente

deponentă s. f., g.-d. art. deponentei; pl. deponente

deponent (gram., fin.) adj. m., s. m., pl. deponenți; f. sg. deponentă, pl. deponente

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEPONENT s. (JUR., EC.) depunător. (~ la CEC.)

DEPONENT s. (JUR.) depunător. (~ la CEC.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DEPONENT, -Ă adj. (cf. fr. déponent, lat. deponens): în sintagma verb deponent (v.).

Intrare: deponent (adj.)
deponent1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deponent
  • deponentul
  • deponentu‑
  • deponentă
  • deponenta
plural
  • deponenți
  • deponenții
  • deponente
  • deponentele
genitiv-dativ singular
  • deponent
  • deponentului
  • deponente
  • deponentei
plural
  • deponenți
  • deponenților
  • deponente
  • deponentelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: deponent (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deponent
  • deponentul
  • deponentu‑
plural
  • deponenți
  • deponenții
genitiv-dativ singular
  • deponent
  • deponentului
plural
  • deponenți
  • deponenților
vocativ singular
  • deponentule
  • deponente
plural
  • deponenților
deponente
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: deponentă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deponentă
  • deponenta
plural
  • deponente
  • deponentele
genitiv-dativ singular
  • deponente
  • deponentei
plural
  • deponente
  • deponentelor
vocativ singular
  • deponentă
  • deponento
plural
  • deponentelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deponent, deponentăadjectiv

  • 1. (și) substantivat neutru (În gramatica latină, despre verbe și forme verbale) Cu formă pasivă și înțeles activ. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

deponent, deponențisubstantiv masculin
deponentă, deponentesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care încredințează unei alte persoane un lucru în temeiul unui contract de depozit. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: depunător
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.