11 definiții pentru deponent (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPONÉNT1, -Ă, deponenți, -te, adj. (În gramatica latină, despre verbe și forme verbale) Cu formă pasivă și înțeles activ. – Din fr. déponent, lat. deponens, -ntis.

DEPONÉNT1, -Ă, deponenți, -te, adj. (În gramatica latină, despre verbe și forme verbale) Cu formă pasivă și înțeles activ. – Din fr. déponent, lat. deponens, -ntis.

deponént1, ~ă sn, a [At: HAMANGIU, C. C. 405 / Pl: ~e / E: fr déponent, lat deponens, -ntis] 1-2 (Grm lat) (Verb) care are formă pasivă și înțeles activ.

DEPONÉNT1, -Ă, deponenți, -te, adj. (În gramatica latină, despre verbe) Cu formă pasivă și înțeles activ.

DEPONÉNT adj., s.n. (Verb latin) care are formă pasivă și înțeles activ. [Cf. fr. déponent, lat. deponens].

DEPONÉNT1, -Ă adj., s. n. (verb latin) care are formă pasivă și înțeles activ. (< fr. déponent, lat. deponens)

DEPONÉNT1 ~tă (~ți, ~te) gram. (despre unele verbe și forme verbale din latină) Care are formă pasivă și sens activ; cu formă pasivă și sens activ. /<lat. deponens, ~ntis

deponent a. Gram. se zice de verbele latine cari au forma activă și sensul pasiv.

*deponént, -ă adj. (lat. depónens, -éntis). Care depune, depunător. Gram. Se numesc așa în limba latină niște verbe care au formă pasivă și înț. activ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deponént1 adj. m., pl. deponénți; f. deponéntă, pl. deponénte

deponént (gram., fin.) adj. m., s. m., pl. deponénți; f. sg. deponéntă, pl. deponénte


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DEPONÉNT, -Ă adj. (cf. fr. déponent, lat. deponens): în sintagma verb deponent (v.).

Intrare: deponent (adj.)
deponent1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deponent
  • deponentul
  • deponentu‑
  • deponentă
  • deponenta
plural
  • deponenți
  • deponenții
  • deponente
  • deponentele
genitiv-dativ singular
  • deponent
  • deponentului
  • deponente
  • deponentei
plural
  • deponenți
  • deponenților
  • deponente
  • deponentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deponent (adj.)

  • 1. (și) substantivat neutru (În gramatica latină, despre verbe și forme verbale) Cu formă pasivă și înțeles activ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: