opțiuni
  • info

12 definiții pentru deponent (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPONENT1, -Ă, deponenți, -te, adj. (În gramatica latină, despre verbe și forme verbale) Cu formă pasivă și înțeles activ. – Din fr. déponent, lat. deponens, -ntis.

DEPONENT1, -Ă, deponenți, -te, adj. (În gramatica latină, despre verbe și forme verbale) Cu formă pasivă și înțeles activ. – Din fr. déponent, lat. deponens, -ntis.

deponent1, ~ă sn, a [At: HAMANGIU, C. C. 405 / Pl: ~e / E: fr déponent, lat deponens, -ntis] 1-2 (Grm lat) (Verb) care are formă pasivă și înțeles activ.

DEPONENT1, -Ă, deponenți, -te, adj. (În gramatica latină, despre verbe) Cu formă pasivă și înțeles activ.

DEPONENT adj., s.n. (Verb latin) care are formă pasivă și înțeles activ. [Cf. fr. déponent, lat. deponens].

DEPONENT1, -Ă adj., s. n. (verb latin) care are formă pasivă și înțeles activ. (< fr. déponent, lat. deponens)

DEPONENT1 ~tă (~ți, ~te) gram. (despre unele verbe și forme verbale din latină) Care are formă pasivă și sens activ; cu formă pasivă și sens activ. /<lat. deponens, ~ntis

deponent a. Gram. se zice de verbele latine cari au forma activă și sensul pasiv.

*deponént, -ă adj. (lat. depónens, -éntis). Care depune, depunător. Gram. Se numesc așa în limba latină niște verbe care au formă pasivă și înț. activ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!deponent2 (lingv.) adj. m. (+ s. n.: verb ~); f. deponentă (formă ~), pl. deponente

deponent1 adj. m., pl. deponenți; f. deponentă, pl. deponente

deponent (gram., fin.) adj. m., s. m., pl. deponenți; f. sg. deponentă, pl. deponente

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DEPONENT, -Ă adj. (cf. fr. déponent, lat. deponens): în sintagma verb deponent (v.).

Intrare: deponent (adj.)
deponent1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deponent
  • deponentul
  • deponentu‑
  • deponentă
  • deponenta
plural
  • deponenți
  • deponenții
  • deponente
  • deponentele
genitiv-dativ singular
  • deponent
  • deponentului
  • deponente
  • deponentei
plural
  • deponenți
  • deponenților
  • deponente
  • deponentelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deponent, deponentăadjectiv

  • 1. (și) substantivat neutru (În gramatica latină, despre verbe și forme verbale) Cu formă pasivă și înțeles activ. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.