12 definiții pentru deponent (s.m.)
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEPONENT2, -Ă, deponenți, -te, s. m. și f. Persoană care încredințează unei alte persoane un lucru în temeiul unui contract de depozit; depunător. – Din lat. deponens, -ntis, it. deponente.
DEPONENT2, -Ă, deponenți, -te, s. m. și f. Persoană care încredințează unei alte persoane un lucru în temeiul unui contract de depozit; depunător. – Din lat. deponens, -ntis, it. deponente.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
deponent2, ~ă smf, a [At: DEX / V: (înv) ~te / Pl: ~nți, ~e / E: it deponente, lat deponens, -ntis] 1-2 (Persoană) care încredințează unei alte persoane sau unei instituții un lucru în temeiul unui contract de depozit Si: depunător.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPONENT2, -Ă, deponenți, -te, s. m. și f. Depunător.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPONENT, -Ă s.m. și f. Depunător de bani, de hîrtii de valoare etc. [Cf. lat. deponens, it. deponente].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPONENT2, -Ă s. m. f. depunător de bani, de hârtii de valoare etc. (< lat. deponens, it. deponente)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DEPONENT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care a depus sau depune spre păstrare bani sau hârtii de valoare; depunător. /<fr. deponent, lat. deponens, ~ntis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
deponente, ~tă smf, a vz deponent2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
deponent1 (depunător) s. m., pl. deponenți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
deponent2 s. m., pl. deponenți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
deponent (gram., fin.) adj. m., s. m., pl. deponenți; f. sg. deponentă, pl. deponente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEPONENT s. (JUR., EC.) depunător. (~ la CEC.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEPONENT s. (JUR.) depunător. (~ la CEC.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
deponent, deponențisubstantiv masculin deponentă, deponentesubstantiv feminin
- 1. Persoană care încredințează unei alte persoane un lucru în temeiul unui contract de depozit. DEX '09 DLRLC DNsinonime: depunător
etimologie:
- deponens, -ntis DEX '09 DN
- deponente DEX '09 DN