14 definiții pentru deplin

deplín, ~ă [At: VARLAAM, C. 242 / V: dă~, ~ă, di~, ~ă a / Pl: ~i, ~e / E: de4 + plin] 1 av De tot. 2 av În întregime. 3 av (Pop) Așa cum trebuie (și cum se cuvine). 4 a Întreg. 5 a Desăvârșit. 6 av (Înv; îs) ~ împuternicit Plenipotențiar. 7 av (Înv; îe) Să fie (cuvântul, voia) deplin(ă) Să se împlinească. 8-9 a, av (Înv; d. durată de timp) Încheiat. 10 av (Înv) Tocmai.

DEPLÍN, -Ă, deplini, -e, adj., adv. 1. Adj. Întreg, complet2 (1); desăvârșit, perfect. 2. Adv. De tot, în întregime, pe de-a-ntregul, complet. ♦ (Pop.) Așa cum trebuie, cum se cuvine. Face slujba deplin.De4 + plin.

DEPLÍN, -Ă, deplini, -e, adj., adv. 1. Adj. Întreg, complet2 (1); desăvârșit, perfect. 2. Adv. De tot, în întregime, pe de-a-ntregul, complet. ♦ (Pop.) Așa cum trebuie, cum se cuvine. Face slujba deplin.De4 + plin.

DEPLÍN2, -Ă, deplini, -e, adj. Întreg, complet, desăvîrșit, perfect, neștirbit. Nu era stăpîn deplin pe piciorul stîng. DUMITRIU, N. 59. Nimic n-ar putea măsura mai bine dimensiunile misterioase ale lumii ca ascultarea atentă, in liniștea deplină a nopții, a marelui dialog dintre ape și pietre. BOGZA, C. O. 136. Luptătorii cauzelor drepte vor biruința deplină. CAMIL PETRESCU, T. III 324. Ea e stăpină deplină pe veniturile ei. REBREANU, R. I 190. ♦ Ajuns la maturitate. Primăvara toate sînt proaspete, dar nu depline. DELAVRANCEA, A. 5.

DEPLÍN1 adv. De tot, în întregime, pe de-a-ntregul, cu totul, în mod desăvîrșit, complet. Ziua se întunecase deplin și asfințise luceafărul de sară. SADOVEANU, D. P. 24. Voi ce purtați cupa la gură, Ah ! deșertați cupa deplin ! ALECSANDRI, P. III 84. ◊ (Determinînd un adjectiv) Cînd am fost deplin vindecat... am ieșit în lume și mi-am căutat regimentul. SADOVEANU, P. M. 125. Și-ntr-un coșciug de-argint te-au pus Deplin armat. COȘBUC, P. I 148. ◊ (Precedat de prep. «pe») Era într-un tîrgușor de munte și se simțea pe deplin restabilit. GALACTION, O. I 606. Nu putea să o săvîrșească pe deplin, căci turnul se surpa. ISPIRESCU, L. 295. O frunte... corect boltită, care coincide pe deplin cu fața într-adevăr plăcută. EMINESCU, N. 35. ♦ (Popular) Așa cum trebuie, cum se cere. Face slujba deplin. HODOȘ, P. P. 164.

deplín (de-plin) adj. m., pl. deplíni; f. deplínă, pl. deplíne

deplín adj. m. (sil. -plin), pl. deplíni; f. sg. deplínă, pl. deplíne

DEPLÍN adj. 1. v. împlinit. 2. v. total. 3. v. absolut. 4. complet, integral, întreg, total, (livr.) plenar, (înv.) cumplit. (Mulțumire, realizare ~.) 5. v. nemărginit.

DEPLÍN2 adv. În întregime; cu desăvârșire; de tot; complet. Pe ~ vindecat. /de + plin

DEPLÍN1 ~ă (~i, ~e) 1) Care include toate elementele necesare; desăvârșit; total; complet; întreg. Putere ~ă. 2) fig. Care este cât se poate de mare; total. /de + plin

deplin a. complet, întreg. [Lit. plin de tot]. ║ adv. cu totul, absolut: pe deplin mulțumit.

deplín, -ă adj. (de și plin). Complet, perfect, întreg: învățat deplin, fericire deplină, victorie deplină. Adv. În mod deplin: îs deplin (saŭ pe deplin) convins, fericit.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEPLÍN adj. 1. împlinit, încheiat, întreg. (Zece ani ~.) 2. complet, integral, întreg, tot, total. (Suma ~ de plată.) 3. absolut, adînc, complet, desăvîrșit, perfect, profund, total. (O liniște ~; întuneric ~.) 4. complet, integral, întreg, total, (livr.) plenár, (înv.) cumplít. (Mulțumire, realizare ~.)

LA PLUS PERDUE DE TOUTES LES JOURNÉES EST CELLE OU L’ON N’A PAS RI (fr.) ziua cea mai (deplin) pierdută din toate este cea în care n-ai râs – Chamfort, „Maximes, caractères et anecdotes”, II.

Intrare: deplin
deplin adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deplin deplinul depli deplina
plural deplini deplinii depline deplinele
genitiv-dativ singular deplin deplinului depline deplinei
plural deplini deplinilor depline deplinelor
vocativ singular
plural