2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMORALIZÁRE s. f. 1. Faptul de a (se) demoraliza; descurajare, deprimare; demoralizație. 2. (Înv.) Imoralitate, desfrâu, corupție. – V. demoraliza.

demoralizare sf [At: ASACHI, S. L. II, 80 / V: (înv) desm~ / Pl: ~zări / E: demoraliza] 1 (Înv) Corupție (1). 2 Descurajare.

DEMORALIZÁRE, demoralizări, s. f. 1. Faptul de a (se) demoraliza; descurajare, deprimare; demoralizație. 2. (Înv.) Imoralitate, desfrâu, corupție. – V. demoraliza.

DEMORALIZÁRE s. f. 1. Faptul de a (se) demoraliza; descurajare, deprimare. Slăbiciunea fundamentală a armatelor imperialiste constă într-aceea că războiul nejust, în slujba căruia sînt puse, duce la demoralizarea ostașilor și creează premisele descompunerii acestor armate. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2438. 2. (Învechit) Imoralitate. Ea cu limba ascuțită clevetește-ntreaga fire, Contra demoralizării propovăduie-nfocată. EMINESCU, O. IV 222.

DEMORALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) demoraliza și rezultatul ei; stare de descurajare, demobilizare, depresiune, demoralizație. [< demoraliza].

demoralizare f. acțiunea de a demoraliza și starea celui demoralizat.

DEMORALIZÁ, demoralizez, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde încrederea în sine; a (se) descuraja, a (se) deprima. – Din fr. démoraliser.

DEMORALIZÁ, demoralizez, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde încrederea în sine; a (se) descuraja, a (se) deprima. – Din fr. démoraliser.

demoraliza vtr [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) desm~ / Pzi: ~zez / E: fr démoraliser] 1-2 (Înv) A (se) corupe. 3-4 (A face pe cineva să-și piardă sau) a-și pierde încrederea în sine și curajul Si: a (se) descuraja, a (se) deprima.

DEMORALIZÁ, demoralizez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să-și piardă încrederea în sine; a descuraja, a deprima. Trebuie să scoți neapărat regimentul III, pe care Solomon și Odobescu l-au demoralizat și destrămat. CAMIL PETRESCU, B. 134. Constatarea acestei stîngăcii în arta conversației îl demoraliză definitiv. C. PETRESCU, C. V. 196. [Boala] m-a demoralizat foarte mult. CARAGIALE, O. VII 209.

DEMORALIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) descuraja, a (se) deprima. [Cf. fr. démoraliser].

DEMORALIZÁ vb. tr., refl. a (se) descuraja, a (se) deprima. (< fr. démoraliser)

A SE DEMORALIZÁ mă ~éz intranz. A pierde siguranța în forțele proprii; a se descuraja. /<fr. démoraliser

A DEMORALIZÁ ~éz tranz. A face să se demoralizeze; a descuraja. /<fr. démoraliser

demoralizà v. 1. a face imoral, a corupe; 2. a descuraja: înfrângerile demoralizează oștirea.

*demoralizațiúne f. (fr. démoralisation). Acțiunea de a demoraliza și starea celuĭ demoralizat. – Și -áție, dar maĭ ales -áre.

*demoralizéz v. tr. (de- și moralizez; fr. démoraliser). Corup obiceĭurile, fac imoral. Descurajez: înfrîngerile l-aŭ demoralizat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

demoralizáre s. f., g.-d. art. demoralizắrii

demoralizáre s. f., g.-d. art. demoralizării; pl. demoralizări

demoralizá (a ~) vb., ind. prez. 3 demoralizeáză

demoralizá vb., ind. prez. 1 sg. demoralizéz, 3 sg. și pl. demoralizeáză

arată toate definițiile

Intrare: demoralizare
demoralizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demoralizare
  • demoralizarea
plural
  • demoralizări
  • demoralizările
genitiv-dativ singular
  • demoralizări
  • demoralizării
plural
  • demoralizări
  • demoralizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: demoraliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • demoraliza
  • demoralizare
  • demoralizat
  • demoralizatu‑
  • demoralizând
  • demoralizându‑
singular plural
  • demoralizea
  • demoralizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • demoralizez
(să)
  • demoralizez
  • demoralizam
  • demoralizai
  • demoralizasem
a II-a (tu)
  • demoralizezi
(să)
  • demoralizezi
  • demoralizai
  • demoralizași
  • demoralizaseși
a III-a (el, ea)
  • demoralizea
(să)
  • demoralizeze
  • demoraliza
  • demoraliză
  • demoralizase
plural I (noi)
  • demoralizăm
(să)
  • demoralizăm
  • demoralizam
  • demoralizarăm
  • demoralizaserăm
  • demoralizasem
a II-a (voi)
  • demoralizați
(să)
  • demoralizați
  • demoralizați
  • demoralizarăți
  • demoralizaserăți
  • demoralizaseți
a III-a (ei, ele)
  • demoralizea
(să)
  • demoralizeze
  • demoralizau
  • demoraliza
  • demoralizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

demoralizare

etimologie:

  • vezi demoraliza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

demoraliza

  • 1. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde încrederea în sine; a (se) descuraja, a (se) deprima.
    exemple
    • Trebuie să scoți neapărat regimentul III, pe care Solomon și Odobescu l-au demoralizat și destrămat. CAMIL PETRESCU, B. 134.
      surse: DLRLC
    • Constatarea acestei stîngăcii în arta conversației îl demoraliză definitiv. C. PETRESCU, C. V. 196.
      surse: DLRLC
    • [Boala] m-a demoralizat foarte mult. CARAGIALE, O. VII 209.
      surse: DLRLC

etimologie: