2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

demodat1 sn [At: MDA ms / E: demoda] 1 Demodare (1). 2 Învechire. 3 Demodare (3).

demodat2, ~ă a [At: CARAGIALE, O. IV, 72 / Pl: ~ați, ~e / E: demoda] Care nu mai este la modă Si: învechit, perimat.

DEMODÁT, -Ă, demodați, -te, adj. Care nu mai este la modă; învechit, perimat. – V. demoda. Cf. fr. démodé.

DEMODÁT, -Ă, demodați, -te, adj. Care nu mai este la modă; învechit, perimat. – V. demoda. Cf. fr. démodé.

DEMODÁT, -Ă, demodați, -te, adj. Ieșit din modă sau din uz; învechit, perimat. Un birou mare demodat, cu două fotolii de piele în față, multe dosare, cărți, ziare. CAMIL PETRESCU, T. I 179. Radu Comșa află ceea ce nu mai observase de multă vreme, că hainele lui sînt demodate, sărace, scurte și strîmte. C. PETRESCU, Î. II 245. ◊ (Adverbial) Bunica... e foarte demodat îmbrăcată. CAMIL PETRESCU, T. III 25.

DEMODÁT adj. v. învechit.

DEMODÁT, -Ă adj. Învechit, perimat; care nu mai este la modă. [Cf. fr. démodé].

demodá vr [At: RESMERIȚĂ, D. / Pzi: ~déz / E: fr démoder] 1 (D. îmbrăcăminte, construcții, mobilier etc.) A înceta să mai fie la modă. 2 A se învechi. 3 A ieși din uz.

DEMODÁ, demodez, vb. I. Refl. A înceta să mai fie la modă. – Din fr. démoder.

DEMODÁ, demodez, vb. I. Refl. A înceta să mai fie la modă. – Din fr. démoder.

DEMODÁ, demodez, vb. I. Refl. A înceta de a fi la modă, a ieși din modă; a se învechi, a se perima. Soarta pălăriilor, a rochiilor... de «ultima modă», care se demodează într-un deceniu și stîrnesc ilaritatea cînd le-ai scos din muzeul de grotești vechituri. V. ROM. februarie 1952, 44.

!demodá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se demodeáză

demodá vb., ind. prez. 1 sg. demodéz, 3 sg. și pl. demodeáză

DEMODÁ vb. I. refl. A nu mai corespunde modei; a se învechi, a se perima. [< fr. démoder].

DEMODÁ vb. refl. a nu mai corespunde modei. ◊ (despre idei, concepții, teorii) a înceta să mai fie actual; a se perima. (< fr. démoder)

A SE DEMODÁ mă ~éz intranz. A înceta să corespundă modei; a iesi din modă; a se învechi. /<fr. démoder

*demodéz v. tr. (fr. démoder, d. mode, modă). Scot din modă. V refl. Ies din modă: ișlicu s’a demodat.

arată toate definițiile

Intrare: demoda
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • demoda
  • demodare
  • demodat
  • demodatu‑
  • demodând
  • demodându‑
singular plural
  • demodea
  • demodați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • demodez
(să)
  • demodez
  • demodam
  • demodai
  • demodasem
a II-a (tu)
  • demodezi
(să)
  • demodezi
  • demodai
  • demodași
  • demodaseși
a III-a (el, ea)
  • demodea
(să)
  • demodeze
  • demoda
  • demodă
  • demodase
plural I (noi)
  • demodăm
(să)
  • demodăm
  • demodam
  • demodarăm
  • demodaserăm
  • demodasem
a II-a (voi)
  • demodați
(să)
  • demodați
  • demodați
  • demodarăți
  • demodaserăți
  • demodaseți
a III-a (ei, ele)
  • demodea
(să)
  • demodeze
  • demodau
  • demoda
  • demodaseră
Intrare: demodat
demodat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demodat
  • demodatul
  • demodatu‑
  • demoda
  • demodata
plural
  • demodați
  • demodații
  • demodate
  • demodatele
genitiv-dativ singular
  • demodat
  • demodatului
  • demodate
  • demodatei
plural
  • demodați
  • demodaților
  • demodate
  • demodatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)