2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

demodát1 sn [At: MDA ms / E: demoda] 1 Demodare (1). 2 Învechire. 3 Demodare (3).

demodát2, ~ă a [At: CARAGIALE, O. IV, 72 / Pl: ~áți, ~e / E: demoda] Care nu mai este la modă Si: învechit, perimat.

DEMODÁT, -Ă, demodați, -te, adj. Care nu mai este la modă; învechit, perimat. – V. demoda. Cf. fr. démodé.

DEMODÁT, -Ă, demodați, -te, adj. Care nu mai este la modă; învechit, perimat. – V. demoda. Cf. fr. démodé.

DEMODÁT, -Ă, demodați, -te, adj. Ieșit din modă sau din uz; învechit, perimat. Un birou mare demodat, cu două fotolii de piele în față, multe dosare, cărți, ziare. CAMIL PETRESCU, T. I 179. Radu Comșa află ceea ce nu mai observase de multă vreme, că hainele lui sînt demodate, sărace, scurte și strîmte. C. PETRESCU, Î. II 245. ◊ (Adverbial) Bunica... e foarte demodat îmbrăcată. CAMIL PETRESCU, T. III 25.

DEMODÁT adj. v. învechit.

DEMODÁT, -Ă adj. Învechit, perimat; care nu mai este la modă. [Cf. fr. démodé].

demodá vr [At: RESMERIȚĂ, D. / Pzi: ~déz / E: fr démoder] 1 (D. îmbrăcăminte, construcții, mobilier etc.) A înceta să mai fie la modă. 2 A se învechi. 3 A ieși din uz.

DEMODÁ, demodez, vb. I. Refl. A înceta să mai fie la modă. – Din fr. démoder.

DEMODÁ, demodez, vb. I. Refl. A înceta să mai fie la modă. – Din fr. démoder.

DEMODÁ, demodez, vb. I. Refl. A înceta de a fi la modă, a ieși din modă; a se învechi, a se perima. Soarta pălăriilor, a rochiilor... de «ultima modă», care se demodează într-un deceniu și stîrnesc ilaritatea cînd le-ai scos din muzeul de grotești vechituri. V. ROM. februarie 1952, 44.

!demodá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se demodeáză

demodá vb., ind. prez. 1 sg. demodéz, 3 sg. și pl. demodeáză

DEMODÁ vb. I. refl. A nu mai corespunde modei; a se învechi, a se perima. [< fr. démoder].

DEMODÁ vb. refl. a nu mai corespunde modei. ◊ (despre idei, concepții, teorii) a înceta să mai fie actual; a se perima. (< fr. démoder)

A SE DEMODÁ mă ~éz intranz. A înceta să corespundă modei; a iesi din modă; a se învechi. /<fr. démoder

*demodéz v. tr. (fr. démoder, d. mode, modă). Scot din modă. V refl. Ies din modă: ișlicu s’a demodat.

Intrare: demoda
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) demoda demodare demodat demodând singular plural
demodea demodați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) demodez (să) demodez demodam demodai demodasem
a II-a (tu) demodezi (să) demodezi demodai demodași demodaseși
a III-a (el, ea) demodea (să) demodeze demoda demodă demodase
plural I (noi) demodăm (să) demodăm demodam demodarăm demodaserăm, demodasem*
a II-a (voi) demodați (să) demodați demodați demodarăți demodaserăți, demodaseți*
a III-a (ei, ele) demodea (să) demodeze demodau demoda demodaseră
Intrare: demodat
demodat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular demodat demodatul demoda demodata
plural demodați demodații demodate demodatele
genitiv-dativ singular demodat demodatului demodate demodatei
plural demodați demodaților demodate demodatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)