11 definiții pentru demiurg


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMIÚRG, demiurgi, s. m. Nume dat, în filosofia lui Platon, Creatorului divin care a făurit lumea; Creatorul Universului; p. ext. principiu activ și creator. [Pr.: -mi-urg] – Din lat. demiurgus, fr. demiurge.

demiúrg sm [At: (a. 1843), FM, 2141/24 / V: ~gos / P: ~mi-urg / Pl: ~gi / E: fr démiurge, lat demiurgus, ngr δημιουργός] 1 Nume dat în Grecia antică meșteșugarilor, cântăreților, medicilor și prezicătorilor. 2 Conducător al unor cetăți antice. 3 Nume dat, în unele concepții filozofice, creatorului divin care a făurit lumea. 4 (Pex) Principiu activ și creator.

DEMIÚRG s. m. Nume dat în filosofia lui Platon, creatorului divin care a făurit lumea; creatorul universului; p. ext. principiu activ și creator. [Pr.: -mi-urg] – Din lat. demiurgus, fr. démiurge.

DEMIÚRG s. m. (În concepțiile idealiste) Nume dat pretinsului orînduitor al lumii; p. ext. principiu activ și creator al lumii, suflet al universului. Căci a voastre vieți cu toate sînt ca undele ce curg, Vecinic este numai rîul: rîul este demiurg. EMINESCU, O. I 157. – Pronunțat: -mi-urg.

DEMIÚRG s.m. 1. Conducător al anumitor cetăți antice. ♦ Nume dat în Grecia antică meșteșugarilor, precum și cântăreților, medicilor și prezicătorilor. 2. Creator; principiu activ, făuritor al lumii în unele concepții filozofice idealiste; (p. ext.) principiu creator. [Pron. -mi-urg. / < fr. démiurge, it. demiurgo, lat. demiurgus, gr. demiurgos – meșteșugar].

DEMIÚRG s. m. 1. (la Platon) denumire dată divinității, ca principiu rațional, creator al universului; (p. ext.) principiu creator. 2. conducător al unor cetăți antice grecești. (< fr. démiurge, lat. demiurgus, gr. demiurgos)

DEMIÚRG ~gi m. 1) Forță supranaturală, creatoare și cârmuitoare a lumii; divinitate; Dumnezeu. 2) fig. Forță creatoare; principiu activ. [Sil. -mi-urg] /<lat. demiurgus, fr. demiurge

Demiurgos m. creatorul lumii (în doctrina gnosticilor); bătrânul Demiurgos se opintește ’n van. EM.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!demiúrg (-mi-urg) s. m., pl. demiúrgi


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DEMI- „lume, univers”. ◊ gr. demios „relativ la popor” > fr. démi-, it. id. > rom. demi-.~urg (v. -urg), s. m., 1. Creator al universului în filozofia platoniciană. 2. Conducător al unor cetăți antice grecești.

Intrare: demiurg
  • silabație: de-mi-urg info
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demiurg
  • demiurgul
  • demiurgu‑
plural
  • demiurgi
  • demiurgii
genitiv-dativ singular
  • demiurg
  • demiurgului
plural
  • demiurgi
  • demiurgilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

demiurg

  • 1. Nume dat, în filosofia lui Platon, Creatorului divin care a făurit lumea; Creatorul Universului.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: Dumnezeu creatorul (bis.) divinitate
    • 1.1. prin extensiune Principiu activ și creator.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Căci a voastre vieți cu toate sînt ca undele ce curg, Vecinic este numai rîul: rîul este demiurg. EMINESCU, O. I 157.
        surse: DLRLC
  • 2. Conducător al anumitor cetăți antice.
    surse: DN
    • 2.1. Nume dat în Grecia antică meșteșugarilor, precum și cântăreților, medicilor și prezicătorilor.
      surse: DN

etimologie: