12 definiții pentru delniță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DÉLNIȚĂ, delnițe, s. f. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Parte din hotarul moșiei satului care se afla în stăpânirea ereditară a unei familii de țărani ce locuiau în satul respectiv; jirebie. 2. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Parte dintr-o anumită subîmpărțire structurală a pământului satului. Patru delnițe de fânaț. 3. (Înv. și pop.) Fâșie îngustă și lungă de teren situată într-o luncă sau pe un delușor; p. ext. moșie, proprietate. – Cf. ucr. dil’nyc’a.

délniță sf [At: DEX / Pl: ~țe / E: ucr дельниция] 1 (Pop) Parte a hotarului moșiei satului care se afla în stăpânirea ereditară a unei familii de țărani ce locuia în satul respectiv Si: (reg) jirebie. 2 (Pop) Parte dintr-o anumită împărțire structurală a pământului satului. 3 (Îrg) Fâșie îngustă de teren situată în luncă sau pe un delușor.

DÉLNIȚĂ, delnițe, s. f. 1. (În evul mediu, în Țara Românească) Parte din hotarul moșiei satului care se afla în stăpânirea ereditară a unei familii de țărani ce locuiau în satul respectiv; jirebie. 2. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Parte dintr-o anumită subîmpărțire structurală a pământului satului. Patru delnițe de fânaț. 3. (Înv. și reg.) Fâșie îngustă și lungă de teren situată într-o luncă sau pe un delușor; p. ext. moșie, proprietate. – Cf. ucr. dil’nyc’a.

DÉLNIȚĂ, delnițe, s. f. (Învechit și regional; uneori determinat prin «de pămînt») Fîșie de teren îngustă și lungă, situată de cele mai multe ori într-o luncă sau pe un delușor; p. ext. moșie, proprietate. Țăranii iobagi aveau o gospodărie a lor și uneltele lor... Cu aceste unelte ei își cultivau pămîntul («delnița»). IST. R.P.R. 84. Nu isprăvesc cu cositul că delnița-i măricică. REBREANU, I 46.

delniță f. 1. loc de arătură, lung și îngust; 2. sfoară de moșie, moșie mică. [Slav. DELĬNIȚA, parte mică].

*délniță f., pl. e (vsl. *dĕlnika, d. dĕlŭ, parte, dĕliti, a împărți. V. deal). Mold. ș.a. Jerebie. Tarla, parte de pămînt arată. Munt. vest. Olt. Hotar de țarină. V. mejdină.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

delniță (reg.) s. f., g.-d. art. delniței; pl. delnițe

délniță s. f., g.-d. art. délniței; pl. délnițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DÉLNIȚĂ s. (IST.) jirebie, sesie. (Forma de proprietate numită ~ era cunoscută în Moldova sub numele de jirebie și în Transilvania sub numele de sesie.)

DELNIȚĂ s. (IST.) jirebie, sesie. (Forma de proprietate numită ~ era cunoscută în Moldova sub numele de jirebie și în Transilvania sub numele de sesie.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

délniță, delnițe, s.f. – 1. (În Evul Mediu) Parte din hotarul moșiei satului care se afla în stăpânirea ereditară a unei familii de țărani ce locuia în satul respectiv. 2. (înv.) Fâșie îngustă și lungă de teren situată într-o luncă sau pe un delușor. ♦ (top.) Delniță, fânațe și arătură în Bocicoiel, Glod, Oncești, Slătioara, Strâmtura (Maramureșul istoric), Cufoaia (Lăpuș) (Vișovan, 2005 și 2008); Delniță, top. în Sălsig (Codru), în Lunca Someșului și în Rohia (Lăpuș) (Birdaș, 1994). – Cf. ucr. dil’nycá (DEX, MDA); din sl. delĭnica, delinika „parte mică” < vsl. delŭ „parte” (Scriban, Șăineanu); după Miklosich, ucr. dil’ provine din rom. deal (< sl. dělǔ).

délniță, -e, s.f. – 1. (În Evul Mediu) Parte din hotarul moșiei satului care se afla în stăpânirea ereditară a unei familii de țărani ce locuia în satul respectiv. 2. (înv.) Fâșie îngustă și lungă de teren situată într-o luncă sau pe un delușor. Delniță, top. în Sălsig-Codru, în Lunca Someșului. Toponim în Rohia-Lăpuș, „peste care se pare că a curs pârâul Rohia către râul Lăpuș” (Birdaș, 1994). – Cf. ucr. dil’nycá (DEX); după Miklosich, ucr. dil’ provine din rom. deal (< sl. dělǔ).

Intrare: delniță
delniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delniță
  • delnița
plural
  • delnițe
  • delnițele
genitiv-dativ singular
  • delnițe
  • delniței
plural
  • delnițe
  • delnițelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

delniță, delnițesubstantiv feminin

  • 1. în Evul Mediu Țara Românească Parte din hotarul moșiei satului care se afla în stăpânirea ereditară a unei familii de țărani ce locuiau în satul respectiv. DEX '09
    sinonime: jirebie
  • 2. în Evul Mediu Țara Românească Moldova Parte dintr-o anumită subîmpărțire structurală a pământului satului. DEX '09
    • format_quote Patru delnițe de fânaț. DEX '09
  • 3. învechit popular Fâșie îngustă și lungă de teren situată într-o luncă sau pe un delușor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Țăranii iobagi aveau o gospodărie a lor și uneltele lor... Cu aceste unelte ei își cultivau pămîntul («delnița»). IST. R.P.R. 84. DLRLC
    • format_quote Nu isprăvesc cu cositul că delnița-i măricică. REBREANU, I 46. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.