2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

defectare sf [At: DL / Pl: ~tări / E: defecta] 1-3 Încetare a unui aparat de a (mai) funcționa (bine) Si: defectat1 (1-3). 4-6 Aducere a unui aparat în starea de a nu (mai) funcționa (bine) Si: defectat1 (4-6). 7-8 Stricare.

DEFECTÁRE, defectări, s. f. Acțiunea de a (se) defecta și rezultatul ei. – V. defecta.

DEFECTÁRE, defectări, s. f. Acțiunea de a (se) defecta și rezultatul ei. – V. defecta.

DEFECTÁRE, defectări, s. f. Acțiunea de a (se) defecta și rezultatul ei. Defectarea unei mașini micșorează producția.

DEFECTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) defecta și rezultatul ei; defect. [< defecta].

defectá [At: MIRONESCU, S. 84 / Pzi: ~téz / E: defect] (D. mașini, aparate) 1-3 vr A nu (mai) funcționa (bine). 4-6 vt A fi făcut să nu (mai) funcționeze (bine). 7-8 vtr A (se) strica.

DEFECTÁ, defectez, vb. I. Refl. (Despre mecanisme, aparate, mașini etc.) A avea o defecțiune, a nu mai funcționa normal; a se strica. ♦ Tranz. A produce o defecțiune la o mașină, la un aparat, la un mecanism etc. – Din defect.

DEFECTÁ, defectez, vb. I. Refl. (Despre mecanisme, aparate, mașini etc.) A avea un defect (1) sau o defecțiune, a nu mai funcționa; a se strica. ♦ Tranz. A produce un defect (1) la o mașină, la un aparat, la un mecanism etc. – Din defect.

DEFECTÁ, defectez, vb. I. Refl. (Despre un mecanism, o mașină) A avea un defect, a se strica, a nu mai fi în stare de funcționare. Din neglijența sau nepriceperea lucrătorului, se defectase mașina. ARDELEANU, D. 103. ♦ Tranz. A produce un defect la o mașină sau la un mecanism.

DEFECTÁ vb. I. tr., refl. (Despre un mecanism, un motor etc.) A produce sau a avea un defect, a (se) strica. [< defect].

DEFECTÁ vb. I. refl. (despre mașini, aparate, mecanisme etc.) a avea un defect, a (se) strica. II. tr. a produce un defect (la o mașină etc.). III. intr. (rar) a trăda. (< defect)

A SE DEFECTÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre sisteme tehnice) A căpăta un defect; a ieși din funcțiune; a nu funcționa normal; a se deteriora; a se strica; a se deregla; a se avaria; a degrada. /Din defect

A DEFECTÁ ~éz tranz. (sisteme tehnice) A face să se defecteze; a strica; a deteriora; a deregla; a avaria. /Din defect


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

defectáre s. f., g.-d. art. defectắrii; pl. defectắri

defectáre s. f., g.-d. art. defectării; pl. defectări

defectá (a ~) vb., ind. prez. 3 defecteáză

defectá vb., ind. prez. 1 sg. defectéz, 3 sg. și pl. defecteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEFECTÁRE s. 1. dereglare, (livr.) disfuncție, disfuncționalitate. (~ apărută într-o instalație.) 2. v. defecțiune.

DEFECTARE s. defect, defecțiune, deranjament, dereglare. (~ în funcționarea unui aparat.)

DEFECTÁ vb. a (se) deranja, a (se) deregla, a (se) strica, (rar) a (se) detraca. (Sistemul tehnic s-a ~.)

DEFECTA vb. a (se) deranja, a (se) deregla, a (se) strica, (rar) a (se) detraca. (Sistemul tehnic s-a ~.)

arată toate definițiile

Intrare: defectare
defectare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defectare
  • defectarea
plural
  • defectări
  • defectările
genitiv-dativ singular
  • defectări
  • defectării
plural
  • defectări
  • defectărilor
vocativ singular
plural
Intrare: defecta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • defecta
  • defectare
  • defectat
  • defectatu‑
  • defectând
  • defectându‑
singular plural
  • defectea
  • defectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • defectez
(să)
  • defectez
  • defectam
  • defectai
  • defectasem
a II-a (tu)
  • defectezi
(să)
  • defectezi
  • defectai
  • defectași
  • defectaseși
a III-a (el, ea)
  • defectea
(să)
  • defecteze
  • defecta
  • defectă
  • defectase
plural I (noi)
  • defectăm
(să)
  • defectăm
  • defectam
  • defectarăm
  • defectaserăm
  • defectasem
a II-a (voi)
  • defectați
(să)
  • defectați
  • defectați
  • defectarăți
  • defectaserăți
  • defectaseți
a III-a (ei, ele)
  • defectea
(să)
  • defecteze
  • defectau
  • defecta
  • defectaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

defectare

etimologie:

  • vezi defecta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

defecta

  • 1. (Despre mecanisme, aparate, mașini etc.) A avea o defecțiune, a nu mai funcționa normal; a se strica.
    exemple
    • Din neglijența sau nepriceperea lucrătorului, se defectase mașina. ARDELEANU, D. 103.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A produce o defecțiune la o mașină, la un aparat, la un mecanism etc.
      surse: DEX '09 DLRLC DN antonime: repara
  • surse: MDN '00

etimologie:

  • defect
    surse: DEX '09 DEX '98 DN