12 definiții pentru decola


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECOLÁ, decolez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A se desprinde de pământ sau de pe suprafața unei ape și a-și lua zborul. – Din fr. décoller.

DECOLÁ, decolez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A se desprinde de pământ sau de pe suprafața unei ape și a-și lua zborul. – Din fr. décoller.

decola vi [At: DL / Pzi: ~lez / E: fr décoller] (D. aeronave) A se desprinde de pământ sau de suprafața apei și a începe să zboare.

DECOLÁ, decolez, vb. I. Intranz. (Despre avioane sau hidroavioane) A se desprinde de sol (respectiv de pe suprafața apei) și a-și lua zborul; a se ridica în văzduh. Avionul a decolat la ora patru.

DECOLÁ vb. I. intr. A dezlipi, a desprinde. ♦ (Despre avioane) A se desprinde de pământ și a-și lua zborul. [< fr. décoller].

DECOLÁ vb. intr. 1. a dezlipi, a desprinde. 2. (despre aeronave) a se desprinde de sol sau de apă și a-și lua zborul. 3. (fam.) a se dezlipi; a pleca. (< fr. décoller)

A DECOLÁ pers. 3 ~eáză intranz. (despre aeronave) A se ridica în aer; a-și lua zborul. /<fr. décoller

*decoléz v. intr. (fr. décoller, a dezlipi). Mă înalț, plec (vorbind de un avion).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decolá (a ~) vb., ind. prez. 3 decoleáză

decolá vb., ind. prez. 1 sg. decoléz, 3 sg. și pl. decoleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

decolá (decoléz, decolát), vb. – A-și lua zborul un avion. Fr. décoller.Der. decolaj, s. n., din fr. décollage.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

decola, decolez v. i. (deț.) a evada.

Intrare: decola
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decola
  • decolare
  • decolat
  • decolatu‑
  • decolând
  • decolându‑
singular plural
  • decolea
  • decolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decolez
(să)
  • decolez
  • decolam
  • decolai
  • decolasem
a II-a (tu)
  • decolezi
(să)
  • decolezi
  • decolai
  • decolași
  • decolaseși
a III-a (el, ea)
  • decolea
(să)
  • decoleze
  • decola
  • decolă
  • decolase
plural I (noi)
  • decolăm
(să)
  • decolăm
  • decolam
  • decolarăm
  • decolaserăm
  • decolasem
a II-a (voi)
  • decolați
(să)
  • decolați
  • decolați
  • decolarăți
  • decolaserăți
  • decolaseți
a III-a (ei, ele)
  • decolea
(să)
  • decoleze
  • decolau
  • decola
  • decolaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decola

    • 1.1. (Despre aeronave) A se desprinde de pământ sau de pe suprafața unei ape și a-și lua zborul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: ateriza un exemplu
      exemple
      • Avionul a decolat la ora patru.
        surse: DLRLC
  • 2. familiar A se dezlipi.
    surse: MDN '00 sinonime: pleca

etimologie: