3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECLASÁT, -Ă, declasați, -te, adj., s. m. și f. (Om) decăzut sub raport moral sau social. – V. declasa. Cf. fr. declassé.

declasat2, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 538 / Pl: ~ați, ~e / E: declasa] 1-2 Decăzut din punct de vedere (moral sau) social. 3 Necorespunzător din punct de vedere calitativ.

declasat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: declasa] 1-2 Declasare (1-2). 3 Degradare.

DECLASÁT, -Ă, declasați, -te, adj., s. m. și f. (Om) decăzut sub raport moral sau social. – Din fr. declassé.

DECLASÁT, -Ă, declasați, -te, adj. (Despre persoane) 1. Decăzut din punct de vedere moral, degradat. Elemente declasate. 2. Ieșit din rîndurile clasei sociale din care făcea parte. (Substantivat) [Luca] se dovedește a fi un șarlatan vagabond, vînzător de minciuni, fricos și gata să facă pe placul oricui, singurul cu adevărat «decăzut» din declasații piesei. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 22/4.

DECLASÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) decăzut sub raport moral și social. [Cf. fr. déclassé].

DECLASÁT, -Ă adj., s. m. f. (om) decăzut sub raport moral și social. (< fr. déclassé)

declasat a. decăzut din clasa lui sau din pozițiunea-i socială.

*declasát, -ă adj. și s. (fr. déclassé). Căzut din clasa orĭ din pozițiunea luĭ socială, corupt, vițios.

DECLASÁ, declasez, vb. I. Refl. A decădea din punct de vedere moral sau social; a se degrada. – Din fr. déclasser.

DECLASÁ, declasez, vb. I. Refl. A decădea din punct de vedere moral sau social; a se degrada. – Din fr. déclasser.

declasa vt [At: BARCIANU / Pzi: ~séz / E: fr declasser] 1-2 A decădea din punct de vedere (moral sau) social. 3 A se degrada.

DECLASÁ, declasez, vb. I. 1. Refl. (Despre persoane) A decădea moralicește, a se degrada. 2. Tranz. (Sport) A trece (pe cineva) într-o categorie inferioară.

DECLASÁ vb. I. 1. refl. A decădea din punct de vedere moral și social. 2. tr. (Sport) A trece (pe cineva) într-o categorie inferioară. 3. (Metal.) A folosi un produs necorespunzător cerințelor într-un scop mai puțin important. [< fr. déclasser].

DECLASÁ vb. I. refl. a se degrada, a decădea din punct de vedere moral și social; a cădea într-o clasă, într-o categorie inferioară. II. tr. (metal.) a folosi un produs necorespunzător cerințelor într-un scop mai puțin important. (< fr. déclasser)

A SE DECLASÁ mă ~éz intranz. A ajunge în stare de declin moral; a se degrada; a degenera; a decădea; a se perverti; a se corupe; a se vicia. /<fr. déclasser

A DECLASÁ ~éz tranz. (sportivi, echipe) A deplasa într-o categorie inferioară. /<fr. déclasser

*declaséz v. tr. (fr. déclasser). Scot din casa luĭ (din mediul luĭ natural), corup.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

declasát s. m., adj. m., pl. declasáți; f. sg. declasátă, pl. declasáte

declasá (a ~) (de-cla-) vb., ind. prez. 3 declaseáză

declasá vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. declaséz, 3 sg. și pl. declaseáză

arată toate definițiile

Intrare: declasat (adj.)
declasat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • declasat
  • declasatul
  • declasatu‑
  • declasa
  • declasata
plural
  • declasați
  • declasații
  • declasate
  • declasatele
genitiv-dativ singular
  • declasat
  • declasatului
  • declasate
  • declasatei
plural
  • declasați
  • declasaților
  • declasate
  • declasatelor
vocativ singular
plural
Intrare: declasat (s.m.)
declasat2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • declasat
  • declasatul
  • declasatu‑
plural
  • declasați
  • declasații
genitiv-dativ singular
  • declasat
  • declasatului
plural
  • declasați
  • declasaților
vocativ singular
plural
Intrare: declasa
  • silabație: de-cla-sa info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • declasa
  • declasare
  • declasat
  • declasatu‑
  • declasând
  • declasându‑
singular plural
  • declasea
  • declasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • declasez
(să)
  • declasez
  • declasam
  • declasai
  • declasasem
a II-a (tu)
  • declasezi
(să)
  • declasezi
  • declasai
  • declasași
  • declasaseși
a III-a (el, ea)
  • declasea
(să)
  • declaseze
  • declasa
  • declasă
  • declasase
plural I (noi)
  • declasăm
(să)
  • declasăm
  • declasam
  • declasarăm
  • declasaserăm
  • declasasem
a II-a (voi)
  • declasați
(să)
  • declasați
  • declasați
  • declasarăți
  • declasaserăți
  • declasaseți
a III-a (ei, ele)
  • declasea
(să)
  • declaseze
  • declasau
  • declasa
  • declasaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

declasat, -ă declasată

  • 1. (Om) decăzut sub raport moral sau social.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: decăzut degradat attach_file 2 exemple
    exemple
    • Elemente declasate.
      surse: DLRLC
    • [Luca] se dovedește a fi un șarlatan vagabond, vînzător de minciuni, fricos și gata să facă pe placul oricui, singurul cu adevărat «decăzut» din declasații piesei. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 22/4.
      surse: DLRLC

etimologie:

declasa

  • 1. A decădea din punct de vedere moral sau social; a se degrada.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: decădea degrada
  • 2. tranzitiv sport A trece (pe cineva) într-o categorie inferioară.
    surse: DLRLC DN
  • 3. metalurgie A folosi un produs necorespunzător cerințelor într-un scop mai puțin important.
    surse: DN

etimologie: