2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

declasáre sf [At: DM / Pl: ~sắri / E: declasa] 1-2 Decădere din punct de vedere (moral sau) social Si: declasat1 (1-2). 3 Degradare.

DECLASÁRE, declasări, s. f. Acțiunea de a se declasa și rezultatul ei. – V. declasa.

DECLASÁRE, declasări, s. f. Acțiunea de a se declasa și rezultatul ei. – V. declasa.

declasáre (de-cla-) s. f., g.-d. art. declasắrii; pl. declasắri

declasáre s. f. (sil. -cla-) → clasare

DECLASÁRE s. v. decădere.

DECLASÁRE s.f. Faptul de a (se) declasa. [< declasa].

declasá vt [At: BARCIANU / Pzi: ~séz / E: fr declasser] 1-2 A decădea din punct de vedere (moral sau) social. 3 A se degrada.

DECLASÁ, declasez, vb. I. Refl. A decădea din punct de vedere moral sau social; a se degrada. – Din fr. déclasser.

DECLASÁ, declasez, vb. I. Refl. A decădea din punct de vedere moral sau social; a se degrada. – Din fr. déclasser.

DECLASÁ, declasez, vb. I. 1. Refl. (Despre persoane) A decădea moralicește, a se degrada. 2. Tranz. (Sport) A trece (pe cineva) într-o categorie inferioară.

declasá (a ~) (de-cla-) vb., ind. prez. 3 declaseáză

declasá vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. declaséz, 3 sg. și pl. declaseáză

DECLASÁ vb. v. decădea.

DECLASÁ vb. I. 1. refl. A decădea din punct de vedere moral și social. 2. tr. (Sport) A trece (pe cineva) într-o categorie inferioară. 3. (Metal.) A folosi un produs necorespunzător cerințelor într-un scop mai puțin important. [< fr. déclasser].

DECLASÁ vb. I. refl. a se degrada, a decădea din punct de vedere moral și social; a cădea într-o clasă, într-o categorie inferioară. II. tr. (metal.) a folosi un produs necorespunzător cerințelor într-un scop mai puțin important. (< fr. déclasser)

A SE DECLASÁ mă ~éz intranz. A ajunge în stare de declin moral; a se degrada; a degenera; a decădea; a se perverti; a se corupe; a se vicia. /<fr. déclasser

A DECLASÁ ~éz tranz. (sportivi, echipe) A deplasa într-o categorie inferioară. /<fr. déclasser

*declaséz v. tr. (fr. déclasser). Scot din casa luĭ (din mediul luĭ natural), corup.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DECLASÁRE s. decădere, degradare. (~ cuiva din cauza băuturii.)

Intrare: declasa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) declasa declasare declasat declasând singular plural
declasea declasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) declasez (să) declasez declasam declasai declasasem
a II-a (tu) declasezi (să) declasezi declasai declasași declasaseși
a III-a (el, ea) declasea (să) declaseze declasa declasă declasase
plural I (noi) declasăm (să) declasăm declasam declasarăm declasaserăm, declasasem*
a II-a (voi) declasați (să) declasați declasați declasarăți declasaserăți, declasaseți*
a III-a (ei, ele) declasea (să) declaseze declasau declasa declasaseră
Intrare: declasare
declasare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular declasare declasarea
plural declasări declasările
genitiv-dativ singular declasări declasării
plural declasări declasărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)