decis², ~ă a [At: NEGULICI / Pl: ~iși, ~e / E: decide] 1 (D. oameni) Ferm în principiile sau în convingerile sale Si: hotărât. 2 (D. manifestările oamenilor) Care denotă hotărâre. 3 (Rar) Stabilit dinainte. 4 (Rar) Care s-a format.

decis¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: decide] 1-4 Decidere (1-4).

DECIS, -Ă, deciși, -se, adj. (Despre oameni și despre manifestările lor) Ferm în principiile sau în convingerile sale, de un caracter nestrămutat; hotărît, statornic. Nu sînt încăpățînat. Sînt decis. SEBASTIAN, T. 77.

DECIS, -Ă adj. Ferm, hotărît. [Cf. it. deciso].

DECIS, -Ă adj. ferm, hotărât; categoric, tranșant. (< it. deciso)

DECIS ~să (~și, ~se) 1) v. A DECIDE și A SE DECIDE. 2) (despre persoane) Care nu ezită la luarea unor decizii; hotărât; neșovăielnic. 3) Care este ferm în principii și în convingeri. 4) (despre evenimente, acțiuni) Care a fost stabilit din timp. /v. a decide

decis a. hotârît, ferm: caracter decis.

*decís, -ă adj. (d. decid). Determinat, bine pronunțat: gust, caracter decis. Adv. În mod decis.

DECIDE, decid, vb. III. 1. Intranz. și refl. A lua o hotărâre; a alege (între mai multe posibilități), a se fixa (în urma unei decizii). ♦ Tranz. A hotărî, a soluționa în mod definitiv. 2. Tranz. A determina, a convinge, a îndupleca pe cineva să facă ceva. – Din fr. décider, lat. decidere.

decide v [At: ASACHI, S. L. II, 11 / Pzi: ~id, 3 și (îvr) ~dă / E: fr decider, lat decidere] 1-2 vtr (D. oameni) A (se) hotărî. 3-4 vtr A alege între mai multe soluții. 5 vt A soluționa în mod definitiv Si: a stabili. 6 vt A convinge pe cineva să facă ceva.

DECIDE, decid, vb. III. 1. Intranz. și refl. A lua o hotărâre; a alege (între mai multe alternative), a se fixa (între mai multe posibilități). ♦ Tranz. A hotărî, a soluționa în mod definitiv. 2. Tranz. A determina, a convinge, a îndupleca pe cineva să facă ceva. – Din fr. décider, lat. decidere.

DECIDE, decid, vb. III. 1. Intranz. și refl. A lua o hotărîre (într-o chestiune îndoielnică), a hotărî (de obicei alegînd între mai multe posibilități); a soluționa. A fost o întîmplare în viața mea care avea menirea să decidă între cel mai mare bine și cel mai mare rău. CAMIL PETRESCU, T. II 324. Te-ai decis, Costea? Nu e timp de pierdut. C. PETRESCU, C. V. 328. Vom arăta care ortografie mi se pare mai conformă cu limba noastră și publicul literat va decide în omneputința sa. NEGRUZZI, S. I 341. ◊ Refl. impers. În beci... se decidea, după lungi dezbateri, transformarea mantalelor vechi în pantaloni noi, pentru recruți. BRĂESCU, V. A. 155. ♦ Refl. pas. A ajunge la un capăt, la o încheiere decisivă. Războaiele vechi se decideau într-o zi, în două, în trei. CAMIL PETRESCU, U. N. 355. 2. Tranz. A determina, a convinge, a îndupleca (pe cineva să facă ceva). Întîmplarea asta m-a decis să vă scriu. – Forme gramaticale: perf. s. decisei, part. decis.

DECIDE vb. III. 1. intr., refl. A lua o hotărîre; a soluționa. 2. tr. A determina, a hotărî, a convinge (pe cineva la ceva). [P.i. decid. / < lat. decidere, fr. décider].

DECIDE vb. I. tr., refl. a lua o hotărâre (alegând între mai multe posibilități). II. tr. 1. a hotărî, a dispune, a da o decizie. 2. a determina, a convinge pe cineva să facă ceva. (< fr. décider, lat. decidere)

A SE DECIDE mă decid intranz. (despre persoane) A lua o decizie; a se hotărî. /<fr. décider, lat. decidere

A DECIDE decid tranz. 1) (persoane) A face să se decidă. 2) (despre persoane) A alege cu fermitate; a hotărî; a dispune. /<fr. décider, lat. decidere

decide v. 1. a hotărî, a rosti o judecată definitivă asupra unui lucru îndoielnic sau contestat: a decide o chestiune; 2. a determina; asta m’a decis să plec; 3. a lua o deciziune: decide-te.

*decíd, -cis, a -cíde v. tr. (lat. decidere, d. caedere, a tăĭa. Cp. cu fr. trancher „a tăĭa” și „a decide”. V. ucid). Hotărăsc, pronunț o hotărîre definitivă: a decide un deferend, o chestiune. Determin: asta l-a decis să plece. V. intr. Dispun în calitate de stăpîn: a decide de pace orĭ de războĭ. V. refl. M’am decis să plec.

decis adj. m., pl. deciși; f. sg. decisă, pl. decise

decis, -să.

decide (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. decid, 2 sg. decizi, 3 sg. decide, perf. s. 1 sg. decisei, 1 pl. deciserăm, m.m.c.p. 1 pl. deciseserăm; conj. prez. 1 sg. să decid, 3 să decidă; ger. decizând; part. decis

decide (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. decid, 1 pl. decidem; conj. prez. 3 să decidă; ger. decizând; part. decis

decide vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. decid, 1 pl. decidem; conj. prez. 3 sg. și pl. decidă; ger. decizând; part. decis

DECIS adj., adv. 1. adj. v. hotărât. 2. adj. v. categoric. 3. adj. v. răspicat. 4. adv. v. categoric.

DECIS adj., adv. 1. adj. dîrz, ferm, hotărît, inflexibil, intransigent, neabătut, neclintit, nestrămutat, neșovăitor, statornic, (înv.) nepregetător. (Individ ~.) 2. adj. categoric, expres, ferm, formal, hotărît, neezitant, neoscilant, net. tranșant, (înv.) rezolut. (Un refuz ~.) 3. adj. categoric, convins, ferm, hotărît, răspicat. (Cu glas ~.) 4. adv. categoric, ferm, hotărît, net, tranșant, (reg.) regulat, (fam.) ritos. (L-a refuzat ~.)

Decis ≠ ezitant, fluctuant, indecis, nedecis, nehotărât, șovăielnic, șovăitor

DECIDE vb. 1. v. ordona. 2. v. convinge. 3. a determina, a hotărî, a stabili, (fig.) a pecetlui. (Soarta meciului a fost ~ în ultimele secunde.) 4. v. alege. 5. v. opta.

DECIDE vb. 1. a comanda, a dispune, a fixa, a hotărî, a ordona, a porunci, a stabili, a statornici, (rar) a prescrie, (înv. și pop.) a orîndui, a rîndui, (pop.) a soroci, (prin Ban. și Transilv.) a priti, (înv.) a învăța, a judeca, a poveli. (A ~ să se facă astfel...) 2. a convinge, a determina, a face, a hotărî, a îndupleca, (înv.) a îndemna, a pleca. (L-a ~ să vină pînă aici.) 3. determina, a hotărî, a stabili, (fig.) a pecetlui. (Soarta meciului a fost ~ în ultimele secunde.) 4. a (se) alege, a (se) fixa, a (se) hotărî, a se stabili, (pop.) a (se) îndemna, (înv.) a se rezolva, (fig., în Mold. și Transilv.) a (se) cumpăni. (Ei, ai ~?; în sfîrșit, s-a ~.)

decide (-d, -is), vb. – A hotărî. Fr. décider. – Der. decis, adj.; indecis (var. nedecis), adj.; decizi(un)e, s. f., din fr. décision; indeciziune, s. f.; decisiv, adj.; decizoriu, adj., din fr. décisoire.