16 definiții pentru categoric

categóric, ~ă [At: GHICA, S. 376 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr categorique, lat catégoricus] 1-4 a, av (Care este) fără (condiții sau) alternative Si: hotărât, necondiționat, precis, (înv) categoricesc (2), categoricește. 5 a (Log; d. judecată) În care legătura dintre subiect și predicat este necondiționată și sigură. 6-7 a (Log; îs) Judecată ~ă Judecată care (afirmă sau) neagă o relație sigură, necondiționată, între subiect și o însușire a sa. 8-9 a, av (Pex) Clar.

CATEGÓRIC, -Ă, categorici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Fără condiții sau alternative; precis, hotărât; necondiționat. ♦ Clar, limpede. ◊ Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relație sigură, necondiționată, între un obiect și o însușire a sa. – Din fr. catégorique, lat. categoricus.

CATEGÓRIC, -Ă, categorici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Fără condiții sau alternative; precis, hotărât; necondiționat. ♦ Clar, limpede. ◊ Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relație sigură, necondiționată, între un obiect și o însușire a sa. – Din fr. catégorique, lat. categoricus.

CATEGÓRIC, -Ă, categorici, -e, adj. Precis, fără echivoc, fără condiții sau alternative, hotărît; Tranșant, necondiționat. Ca și cum ar fi un revers al Ceahlăului, o categorică replică uriașei lui înălțimi... o vale acută, un fund de ocean din care s-au retras apele, se cască numaidecît. BOGZA, C. O. 21. Agricultura cere experiență, și experiența e categorică în privința asta. REBREANU, R. I 124. Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relație sigură, necondiționată între un obiect și o însușire a sa. «Arderea este un proces chimic» este o judecată categorică. ◊ (Adverbial) Le-a declarat categoric că... rupe cu toată familia orice relație. REBREANU, R. I 29.

CATEGÓRIC, -Ă, categorici, -e, adj. (Adesea adverbial) Fără condiții sau alternative, precis, hotărât; necondiționat. ◊ Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relație sigură, necondiționată, între un obiect și o însușire a sa. – Fr. catégorique (lat. lit. categoricus).

categóric adj. m., pl. categórici; f. categórică, pl. categórice

categóric adj. m., pl. categórici; f. sg. categórică, pl. categórice

CATEGÓRIC adj., adv. 1. adj. decis, expres, ferm, formal, hotărât, neezitant, neoscilant, net, tranșant, (înv.) rezolut. (Un refuz ~.) 2. adv. decis, ferm, hotărât, net, tranșant, (reg.) regulat, (fam.) ritos. (L-a refuzat ~.) 3. adj. v. răspicat. 4. adj. v. indiscutabil. 5. adj. v. evident. 6. adj. cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit, (livr.) indubitabil, peremptoriu. (Boxerul a manifestat o superioritate ~.) 7. adj. v. sigur.

Categoric ≠ necategoric

CATEGÓRIC, -Ă adj. (adesea adv.) Precis, hotărât; necondiționat. ♦ (Log.; despre judecăți) În care legătura dintre subiect și predicat este necondiționată și sigură. [Cf. fr. catégorique, lat. categoricus].

CATEGÓRIC, -Ă adj. (și adv.) precis, hotărât; necondiționat. ◊ (log.; despre judecăți) în care legătura dintre subiect și predicat este necondiționată și sigură. (< fr. catégorique)

CATEGÓRIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de categorie; propriu categoriei. 2) Care nu admite nici un fel de condiții. Un refuz ~. /<fr. catégorique, lat. categoricus

CATEGÓRIC2 adv. În mod hotărât; fără șovăieli. L-a refuzat ~. /<fr. catégorique, lat. categoricus

categoric a. conform rațiunii, clar și preciz: refuz categoric; imperativ categoric, în doctrina lui Kant, regulă de acțiune ce se impune voinței ca un ordin universal și absolut.

*categóric, -ă adj. (vgr. kategorikós). Clar, precis: răspuns categoric. Imperativ categoric, în doctrina luĭ Kant, regulă de acțiune care se impune voințeĭ ca o comandă universală și absolută. Adv. În mod categoric.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CATEGÓRIC adj., adv. 1. adj. decis, expres, ferm, formal, hotărît, neezitant, neoscilant, net, tranșant, (înv.) rezolút. (Un refuz ~.) 2. adv. decis, ferm, hotărît, net, tranșant, (reg.) regulát, (fam.) ritós. (L-a refuzat ~.) 3. adj. convins, decis, ferm, hotărît, răspicat. (Cu glas ~.) 4. adj. evident, flagrant, indiscutabil, izbitor, vădit. (Un adevăr ~.) 5. adj. apreciabil, considerabil, evident, important, însemnat, mare, sensibil, simțitor, vădit. (O ameliorare ~ a stării bolnavului; o diferență ~.) 6. adj. cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit, (livr.) indubitábil, peremptóriu. (A manifestat o superioritate ~.) 7. adj. cert, precis, sigur, (rar) neapărat. (Vrea un răspuns ~.)

Intrare: categoric
categoric adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular categoric categoricul categorică categorica
plural categorici categoricii categorice categoricele
genitiv-dativ singular categoric categoricului categorice categoricei
plural categorici categoricilor categorice categoricelor
vocativ singular
plural