2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECELÁRE, decelări, s. f. Acțiunea de a decela și rezultatul ei. – V. decela.

DECELÁRE, decelări, s. f. Acțiunea de a decela și rezultatul ei. – V. decela.

decelare sf [At: MDENC / Pl: ~lări / E: decela] 1 (Liv) Descoperire a ceva ce este ascuns Si: dezvăluire, revelare. 2-3 Distingere a existenței (unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a) unui fenomen ori proces foarte puțin intens.

DECELÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a decela. [< decela].

DECELÁ, decelez, vb. I. Tranz. A distinge, a pune în evidență existența unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a unui fenomen sau proces foarte puțin intens. – Din fr. déceler.

DECELÁ, decelez, vb. I. Tranz. A distinge, a pune în evidență existența unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a unui fenomen sau proces foarte puțin intens. – Din fr. déceler.

decela vt [At: MDENC / Pzi: ~léz / E: fr déceler] 1 (Liv; înv) A descoperi ceea ce este ascuns Si: a dezvălui, ci revela. 2-3 A distinge existența (unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a) unui fenomen ori proces foarte puțin intens.

DECELÁ vb. I. tr. (Liv.) A descoperi ceea ce este ascuns, a scoate în evidență. ♦ (Fiz.) A pune în evidență existența unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a unui fenomen foarte slab. [< fr. déceler].

DECELÁ vb. tr. 1. a descoperi ceea ce este ascuns, a scoate în evidență. 2. (fiz.) a pune în evidență existența unei substanțe în cantitate mică sau a unui fenomen foarte slab. (< fr. déceler)

A DECELÁ ~éz tranz. 1) (procese, fenomene ascunse) A scoate la iveală; a pune în evidență; a evidenția; a reliefa; a remarca; a releva. 2) (substanțe în cantități foarte mici) A demonstra ca având existență reală. /<fr. déceler


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deceláre s. f., g.-d. art. decelắrii; pl. decelắri

deceláre s. f., g.-d. art. decelării; pl. decelări

decelá (a ~) vb., ind. prez. 3 deceleáză

decelá vb., ind. prez. 1 sg. deceléz, 3 sg. și pl. deceleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DECELÁ vb. v. descoperi, dezvălui, releva.

decela vb. v. DESCOPERI. DEZVĂLUI. RELEVA.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DECELÁRE (după fr. décèlement) s. f. 1. (Livr.) Descoperirea a ceea ce este ascuns; punere în evidență. 2. Proces prin care se pune în evidență prezența unei specii chimice, în proba supusă analizei, sau a unui fenomen foarte puțin intens; detecție.

Intrare: decelare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decelare
  • decelarea
plural
  • decelări
  • decelările
genitiv-dativ singular
  • decelări
  • decelării
plural
  • decelări
  • decelărilor
vocativ singular
plural
Intrare: decela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decela
  • decelare
  • decelat
  • decelatu‑
  • decelând
  • decelându‑
singular plural
  • decelea
  • decelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decelez
(să)
  • decelez
  • decelam
  • decelai
  • decelasem
a II-a (tu)
  • decelezi
(să)
  • decelezi
  • decelai
  • decelași
  • decelaseși
a III-a (el, ea)
  • decelea
(să)
  • deceleze
  • decela
  • decelă
  • decelase
plural I (noi)
  • decelăm
(să)
  • decelăm
  • decelam
  • decelarăm
  • decelaserăm
  • decelasem
a II-a (voi)
  • decelați
(să)
  • decelați
  • decelați
  • decelarăți
  • decelaserăți
  • decelaseți
a III-a (ei, ele)
  • decelea
(să)
  • deceleze
  • decelau
  • decela
  • decelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decelare

  • 1. Acțiunea de a decela și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi decela
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

decela

  • 1. A distinge, a pune în evidență existența unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a unui fenomen sau proces foarte puțin intens.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: distinge
  • 2. livresc A descoperi ceea ce este ascuns, a scoate în evidență.

etimologie: