opțiuni
  • info

10 definiții pentru decela

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECELA, decelez, vb. I. Tranz. A distinge, a pune în evidență existența unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a unui fenomen sau proces foarte puțin intens. – Din fr. déceler.

DECELA, decelez, vb. I. Tranz. A distinge, a pune în evidență existența unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a unui fenomen sau proces foarte puțin intens. – Din fr. déceler.

decela vt [At: MDENC / Pzi: ~lez / E: fr déceler] 1 (Liv; înv) A descoperi ceea ce este ascuns Si: a dezvălui, ci revela. 2-3 A distinge existența (unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a) unui fenomen ori proces foarte puțin intens.

DECELA vb. I. tr. (Liv.) A descoperi ceea ce este ascuns, a scoate în evidență. ♦ (Fiz.) A pune în evidență existența unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a unui fenomen foarte slab. [< fr. déceler].

DECELA vb. tr. 1. a descoperi ceea ce este ascuns, a scoate în evidență. 2. (fiz.) a pune în evidență existența unei substanțe în cantitate mică sau a unui fenomen foarte slab. (< fr. déceler)

A DECELA ~ez tranz. 1) (procese, fenomene ascunse) A scoate la iveală; a pune în evidență; a evidenția; a reliefa; a remarca; a releva. 2) (substanțe în cantități foarte mici) A demonstra ca având existență reală. /<fr. déceler

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

decela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decelez, 3 decelează; conj. prez. 1 sg. să decelez, 3 să deceleze

decela (a ~) vb., ind. prez. 3 decelează

decela vb., ind. prez. 1 sg. decelez, 3 sg. și pl. decelează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DECELA vb. v. descoperi, dezvălui, releva.

decela vb. v. DESCOPERI. DEZVĂLUI. RELEVA.

Intrare: decela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decela
  • decelare
  • decelat
  • decelatu‑
  • decelând
  • decelându‑
 singular plural
  • decelează
  • decelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decelez
 (să)
  • decelez
  • decelam
  • decelai
  • decelasem
a II-a (tu)
  • decelezi
 (să)
  • decelezi
  • decelai
  • decelași
  • decelaseși
a III-a (el, ea)
  • decelează
 (să)
  • deceleze
  • decela
  • decelă
  • decelase
plural I (noi)
  • decelăm
 (să)
  • decelăm
  • decelam
  • decelarăm
  • decelaserăm
  • decelasem
a II-a (voi)
  • decelați
 (să)
  • decelați
  • decelați
  • decelarăți
  • decelaserăți
  • decelaseți
a III-a (ei, ele)
  • decelează
 (să)
  • deceleze
  • decelau
  • decelară
  • decelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

decela, decelezverb

  • 1. A distinge, a pune în evidență existența unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a unui fenomen sau proces foarte puțin intens. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: distinge
  • 2. livresc A descoperi ceea ce este ascuns, a scoate în evidență. DN
    sinonime: descoperi dezvălui releva
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.