7 definiții pentru decelare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECELARE, decelări, s. f. Acțiunea de a decela și rezultatul ei. – V. decela.
DECELARE, decelări, s. f. Acțiunea de a decela și rezultatul ei. – V. decela.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
decelare sf [At: MDENC / Pl: ~lări / E: decela] 1 (Liv) Descoperire a ceva ce este ascuns Si: dezvăluire, revelare. 2-3 Distingere a existenței (unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a) unui fenomen ori proces foarte puțin intens.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECELARE s.f. (Liv.) Acțiunea de a decela. [< decela].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
decelare s. f., g.-d. art. decelării; pl. decelări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
decelare s. f., g.-d. art. decelării; pl. decelări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
decelare s. f., g.-d. art. decelării; pl. decelări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
DECELÁRE (după fr. décèlement) s. f. 1. (Livr.) Descoperirea a ceea ce este ascuns; punere în evidență. 2. Proces prin care se pune în evidență prezența unei specii chimice, în proba supusă analizei, sau a unui fenomen foarte puțin intens; detecție.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
decelare, decelărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a decela și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- decela DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.