2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

decedare sf [At: DN3 / Pl: ~dări / E: deceda] Încetare din viață Si: decedat1.

DECEDÁRE s.f. Faptul de a deceda. [< deceda].

DECEDÁ, decedez, vb. I. Intranz. (Despre oameni) A înceta din viață; a muri, a răposa. – Din fr. décéder, lat. decedere.

DECEDÁ, decedez, vb. I. Intranz. (Despre oameni) A înceta din viață; a muri, a răposa. – Din fr. décéder, lat. decedere.

decedá vi [At: PROT. – POP., N. D. / Pzi: ~déz / E: fr décéder] A înceta din viață Si: a muri, a răposa.

DECEDÁ vb. I. Intranz. (Eufemistic; mai ales la pers. 3 perf. c.) A înceta din viață, a muri.

DECEDÁ vb. I. intr. A înceta din viață; a muri, a răposa. [P.i. -dez. / < fr. décéder, cf. it., lat. decedere].

DECEDÁ vb. intr. a înceta din viață; a muri, a răposa. (< fr. décéder, lat. decedere)

A DECEDÁ pers. 3 ~eáză intranz. (despre persoane) A înceta de a mai trăi; a se stinge din viață; a se sfârși; a muri; a răposa; a sucomba. /<fr. déceder, lat. decedere

*decedéz v. intr. (fr. décéder, d. lat. de-cédere, a se retrage, a muri. V. cedez, purced). Mor, vorbind de oamenĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decedá (a ~) vb., ind. prez. 3 decedeáză (folosit mai ales la timpuri trecute)

decedá vb., ind. prez. 3 sg. decedeáză; ger. decedând


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DECEDARE s. deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfîrșit, stingere, sucombare, (livr.) exitus, extincție, repauzare, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (înv. și pop.) săvîrșire, (pop.) pierzanie, pierzare, (reg.) pieiște, topenie, (înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristăvire, săvîrșenie, săvîrșit, scădere, sconcenie, (ir.) crăpare, (arg.) mierleală, mierlire, verdeș. (~ unei persoane.)

DECEDA vb. a dispărea, a se duce, a muri, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfîrși, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. si pop.) a se săvîrși, (înv. și reg.) a se pristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. și reg. ir.) a se sparge, (fig. și fam.) a se curăța, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. și pop. fig.) a pica, (înv. și reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. (A ~ ieri la amiază.)

A deceda ≠ a învia, a (se) naște


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

decedá (decedéz, decedát), vb. – A muri, a răposa. Fr. décéder.Der. deces, s. n., din fr. décès.

Intrare: decedare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decedare
  • decedarea
plural
  • decedări
  • decedările
genitiv-dativ singular
  • decedări
  • decedării
plural
  • decedări
  • decedărilor
vocativ singular
plural
Intrare: deceda
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deceda
  • decedare
  • decedat
  • decedatu‑
  • decedând
  • decedându‑
singular plural
  • decedea
  • decedați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decedez
(să)
  • decedez
  • decedam
  • decedai
  • decedasem
a II-a (tu)
  • decedezi
(să)
  • decedezi
  • decedai
  • decedași
  • decedaseși
a III-a (el, ea)
  • decedea
(să)
  • decedeze
  • deceda
  • decedă
  • decedase
plural I (noi)
  • decedăm
(să)
  • decedăm
  • decedam
  • decedarăm
  • decedaserăm
  • decedasem
a II-a (voi)
  • decedați
(să)
  • decedați
  • decedați
  • decedarăți
  • decedaserăți
  • decedaseți
a III-a (ei, ele)
  • decedea
(să)
  • decedeze
  • decedau
  • deceda
  • decedaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decedare

  • 1. Faptul de a deceda.
    surse: DN sinonime: moarte

etimologie:

  • deceda
    surse: DN

deceda

etimologie: