4 intrări

debitare (cont.)

  • 1. Faptul de a debita; înscriere a unei sume în coloana de debit a unui cont.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • vezi debita
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

debitare (tehn.)

  • 1. Acțiunea de a debita și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • exemple
      • Este o dramă de un scenariu strict și de un lux de debitare superior. CARAGIALE, O. III 255.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Tăiere a unui material în bucăți de forme și dimensiuni anumite.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Debitarea buștenilor în cherestea.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi debita
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

debita (cont.)

  • 1. A înscrie o sumă în debitul unui cont.
    surse: DEX '09 DLRLC MDA2 DN

etimologie:

debita (tehn.)

  • 1. A vinde marfă cu amănuntul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN un exemplu
    exemple
    • Persoanele din gospodăriile particulare care mulg și debitează laptele în consumație publică sînt obligate să se prezinte trimestrial la vizita medicală. B. O. 1951, 1122.
      surse: DLRLC
  • 2. A furniza o cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN un exemplu
    exemple
    • Generatorul debitează curent.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A spune, a rosti ceva (neînsemnat, plictisitor).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN figurat sinonime: declama recita vorbi zice 3 exemple
      exemple
      • Faimosul monolog [din Hamlet] e ridicul, dacă e considerat ca filozofie și debitat ca atare. CAMIL PETRESCU, T. II 88.
        surse: DLRLC
      • De cîte ori îi întîlnești, îți debitează aceleași banalități pe care ți le-au spus și ieri. VLAHUȚĂ, O. A. 434.
        surse: DLRLC
      • Închipuiți-vi-l... venind în fața scenei, luînd o poză demnă și începînd să ne debiteze o tiradă. CARAGIALE, O. III 257.
        surse: DLRLC
    • 2.2. A spune minciuni.
      surse: DEX '09 MDN '00 depreciativ
  • 3. A tăia un material în bucăți cu formele și dimensiunile adecvate pentru folosirea sau prelucrarea lui ulterioară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN

etimologie:

5 definiții

debitáre1 sf [At: CARAGIALE, O. III, 255 / Pl: ~tắri / E: debita1] 1 Vânzare cu amănuntul Si: debitat1 (1). 2 Furnizare a unei anumite cantități de fluid (lichid, gaz) de energie etc. într-un anumit timp Si: debitat1 (2). 3 Vorbire abundentă, lipsită de conținut Si: debitat1 (3). 4 (Teh) Tăiere a unui material în bucăți de forme și dimensiuni diferite Si: debitat1 (4).

debitáre2 sf [At: DL / Pl: ~tắri / E: debita2] Înscriere a unei sume în debitul unui cont Si: debitat3.

debità v. 1. a vinde cu mărunțișul; 2. a înscrie ca debitor; 3. fig. a recita, a declama: a debita un rol; 4. a spune, a povesti: a debita știri false.

*debitéz v. tr. (fr. débiter, d. débit, debit). Vînd, maĭ ales lucrurĭ micĭ și ușoare de mînuit. În contabilitate, înscriŭ la debit. Procur o cantitate de lichid orĭ de gaz într’un timp dat. Recitez, declam: debitez un rol în calitate de actor. Îndrug: a debita vrute și nevrute.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEBITÁRE (‹ debita1) s. f. Operație de detașare dintr-un material a unor fragmente de dimensiuni și configurații prealabil stabilite, pentru utilizarea lor ca atare sau pentru prelucrări ulterioare.

Intrare: debitare (cont.)
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular debitare debitarea
plural debitări debitările
genitiv-dativ singular debitări debitării
plural debitări debitărilor
vocativ singular
plural
Intrare: debitare (tehn.)
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular debitare debitarea
plural debitări debitările
genitiv-dativ singular debitări debitării
plural debitări debitărilor
vocativ singular
plural
Intrare: debita (cont.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) debita debitare debitat debitând singular plural
debitea debitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) debitez (să) debitez debitam debitai debitasem
a II-a (tu) debitezi (să) debitezi debitai debitași debitaseși
a III-a (el, ea) debitea (să) debiteze debita debită debitase
plural I (noi) debităm (să) debităm debitam debitarăm debitaserăm, debitasem*
a II-a (voi) debitați (să) debitați debitați debitarăți debitaserăți, debitaseți*
a III-a (ei, ele) debitea (să) debiteze debitau debita debitaseră
Intrare: debita (tehn.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) debita debitare debitat debitând singular plural
debitea debitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) debitez (să) debitez debitam debitai debitasem
a II-a (tu) debitezi (să) debitezi debitai debitași debitaseși
a III-a (el, ea) debitea (să) debiteze debita debită debitase
plural I (noi) debităm (să) debităm debitam debitarăm debitaserăm, debitasem*
a II-a (voi) debitați (să) debitați debitați debitarăți debitaserăți, debitaseți*
a III-a (ei, ele) debitea (să) debiteze debitau debita debitaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

29 de definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „conjugări / declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

DEBITÁRE1, debitări, s. f. Acțiunea de a debita1 și rezultatul ei. – V. debita1.

DEBITÁRE2, debitări, s. f. Faptul de a debita2; înscriere a unei sume în coloana de debit2 a unui cont. – V. debita2.

DEBITÁRE2, debitări, s. f. Faptul de a debita2; înscriere a unei sume în coloana de debit2 a unui cont. – V. debita2.

DEBITÁRE1, debitări, s. f. Acțiunea de a debita1 și rezultatul ei. – V. debita1.

DEBITÁRE1, debitări, s. f. Acțiunea de a debita1 și rezultatul ei. 1. Recitare, declamare. Este o dramă de un scenariu strict și de un lux de debitare superior. CARAGIALE, O. III 255. 2. Tăiere a unui material în bucăți de forme și dimensiuni anumite. Debitarea buștenilor în cherestea.

DEBITÁRE2, debitări, s. f. (În opoziție cu creditare) Faptul de a debita2; înscrierea unei sume în coloana de «debit» a unui cont.

debitáre s. f., g.-d. art. debitắrii; pl. debitắri

debitáre s. f., g.-d. art. debitării; pl. debitări

DEBITÁRE s. v. declamare, declamație, recitare, spunere.

DEBITÁRE s.f. Acțiunea sau faptul de a debita. [< debita].

DEBITÁ2, debitez, vb. I. Tranz. A înscrie o sumă în debitul2 unui cont. – Din fr. débiter.

DEBITÁ1, debitez, vb. I. Tranz. 1. A vinde marfă cu amănuntul. 2. A furniza o cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc. ♦ Fig. A spune, a rosti ceva (neînsemnat, plictisitor); a recita, a declama. ♦ (Depr.) A spune minciuni. 3. A tăia un material în bucăți cu formele și dimensiunile adecvate pentru folosirea sau prelucrarea lui ulterioară. – Din fr. débiter.

DEBITÁ1, debitez, vb. I. Tranz. 1. A vinde marfă cu amănuntul. 2. A furniza o cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc. ♦ Fig. A spune, a rosti ceva (neînsemnat, plictisitor); a recita, a declama. 3. A tăia un material în bucăți cu formele și dimensiunile adecvate pentru folosirea și prelucrarea lor ulterioară. – Din fr. débiter.

DEBITÁ2, debitez, vb. I. Tranz. A trece, a înregistra în contul unei persoane, al unei întreprinderi etc. mărfurile care i-au fost predate sau sumele de bani care i-au fost plătite. – Din fr. débiter.

DEBITÁ2, debitez, vb. I. Tranz. (În opoziție cu a credita) A trece în contul unei persoane, unei întreprinderi etc. (înscriind în coloanele registrelor de contabilitate) mărfurile care i-au fost predate sau sumele de bani care i-au fost plătite.

DEBITÁ1, debitez, vb. I. Tranz. 1. (În terminologia tehnică și administrativă) A vinde marfă cu amănuntul. Persoanele din gospodăriile particulare care mulg și debitează laptele în consumație publică sînt obligate să se prezinte trimestrial la vizita medicală. B. O. 1951, 1122. 2. A furniza o cantitate de fluid, de material mărunt sau de energie. Generatorul debitează curent.Fig. A rosti, a vorbi (de obicei repede, mult, pe nerăsuflate); a recita, a declama. Faimosul monolog [din Hamlet] e ridicul, dacă e considerat ca filozofie și debitat ca atare. CAMIL PETRESCU, T. II 88. De cîte ori îi întîlnești, îți debitează aceleași banalități pe care ți le-au spus și ieri. VLAHUȚĂ, O. A. 434. Închipuiți-vi-l... venind în fața scenei, luînd o poză demnă și începînd să ne debiteze o tiradă. CARAGIALE, O. III 257. 3. A tăia un material în bucăți de formele și dimensiunile cerute pentru folosirea lui.

debitá (a ~) vb., ind. prez. 3 debiteáză

debitá (o cantitate de fluid, un text, o sumă de bani etc.) vb., ind. prez. 1 sg. debitéz, 3 sg. și pl. debiteáză

debitá1 vt [At: CARAGIALE, O. III, 257 / Pzi: ~tez / E: fr débiter] 1 (C. i. mărfuri) A vinde cu amănuntul. 2 A furniza o anumită cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc. într-un anumit timp. 3 (Fam) A vorbi (mult, plictisitor, fară rost) Cf: a recita, a spune, a declama. 4 (Teh) A tăia un material în forme și dimensiuni potrivite pentru prelucrarea ulterioară.

debitá2 vt [At: I. PANȚU, PR. 84 / Pzi: ~tez / E: fr débiter] A înscrie o sumă în debitul2 (3) unui cont.

DEBITÁ vb. v. declama, recita, rosti, spune, vorbi, zice.

DEBITÁ1 vb. I. tr. 1. A vinde (mărfuri) cu amănuntul. 2. A da, a furniza o anumită cantitate de fluid, de lichid, de energie etc. 3. (Fig.) A vorbi, a spune, a sporovăi multe. ♦ A declama. 4. A tăia (lemn, tablă, blocuri de piatră, de marmură etc.) în bucăți de anumite forme și dimensiuni. [< fr. débiter].

DEBITÁ2 vb. I. tr. (op. credita) A înscrie o sumă în coloana de debit a unui cont. [< fr. débiter].

DEBITÁ2 vb. tr. a înscrie o sumă în debitul2 (2) unui cont. (< fr. débiter)

DEBITÁ1 vb. tr. 1. a furniza o anumită cantitate de fluid (lichid, gaz), de energie etc. 2. a vinde (mărfuri) cu amănuntul. (fig.) a vorbi, a spune lucruri inutile, prostii, minciuni. 3. a tăia (lemn, tablă, marmură etc.) în bucăți de anumite forme și dimensiuni, care urmează a fi folosite sau prelucrate ulterior. (< fr. débiter)

A DEBITÁ2 ~éz tranz. (sume de bani, materiale) A înscrie în coloana de debit. /<fr. débiter

A DEBITÁ1 ~éz tranz. 1) (mărfuri) A vinde prin debit; a realiza cu amănuntul. 2) (fluide, materiale, energie) A pune la dispoziție în mod sistematic; a furniza. 3) fig. A reda prin cuvinte multe (și plictisitoare). 4) (bușteni) A tăia la gater pentru a obține cherestea. /<fr. debiter


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

debitáre s. v. DECLAMARE. DECLAMAȚIE. RECITARE. SPUNERE.

debitá vb. v. DECLAMA. RECITA. ROSTI. SPUNE. VORBI. ZICE.