9 definiții pentru declamare
Explicative DEX
DECLAMARE, declamări, s. f. Faptul de a declama; declamație. – V. declama.
DECLAMARE, declamări, s. f. Faptul de a declama; declamație. – V. declama.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
declamare sf [At: HELIADE, PARALELISM, II, 152 / Pl: ~mări / E: declama] 1 Rostire cu emfază, pe ton declamator Si: declamat1 (1). 2 Rostire a unui text literar (în versuri) cu marcarea prin intonație a sensului și accentului cuvintelor recitate Si: declamat1 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECLAMARE, declamări, s. f. Faptul de a declama; arta de a declama, declamație.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECLAMARE s.f. Faptul de a declama; declamație. [< declama].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
declamare (desp. de-cla-) s. f., g.-d. art. declamării; pl. declamări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
declamare (de-cla-) s. f., g.-d. art. declamării; pl. declamări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
declamare s. f. (sil. -cla-) → clamare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
DECLAMARE s. v. recitare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DECLAMARE s. declamație, recitare, spunere, (rar) debitare, (înv.) recitație. (~ unei poezii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: de-cla-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
declamare, declamărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a declama. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: declamație recitare
etimologie:
- declama DEX '09 DEX '98 DN