DEBITARE¹, debitări, s. f. Acțiunea de a debita¹ și rezultatul ei. 1. Recitare, declamare. Este o dramă de un scenariu strict și de un lux de debitare superior. CARAGIALE, O. III 255. 2. Tăiere a unui material în bucăți de forme și dimensiuni anumite. Debitarea buștenilor în cherestea.