2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEȚÍNERE, dețineri, s. f. Acțiunea de a deține și rezultatul ei. – V. deține.

deținere sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~ri / E: deține] 1 (Înv) Detenție. 2 Posedare de bunuri materiale, de drepturi. 3 Dispunere de informații. 4 Ocupare a unei funcții, a unui grad, a unui titlu.

DEȚÍNERE s. f. I. Acțiunea de a deține și rezultatul ei. 1. Păstrare, posesiune, stăpînire a unui lucru. 2. Faptul de a ține pe cineva la închisoare. II. (Concretizat) Ceea ce constituie elementul material al posesiunii.

DEȚÍNERE s.f. Acțiunea de a deține și rezultatul ei. [< deține].

DEȚÍNE, dețín, vb. III. Tranz. 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material. 2. A dispune de..., a poseda, a avea; spec. a poseda un titlu, un premiu etc.; a avea o funcție, un grad etc. 3. A ține pe cineva închis (pentru cercetări sau după ce a fost condamnat). – Din fr. détenir (după ține).

DEȚÍNE, dețín, vb. III. Tranz. 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material. 2. A dispune de..., a poseda, a avea; spec. a poseda un titlu, un premiu etc.; a avea o funcție, un grad etc. 3. A ține pe cineva închis (pentru cercetări sau după ce a fost condamnat). – Din fr. détenir (după ține).

dețíne vt [At: GHICA, S., ap. DLR ms / V: (pop) ~neá / Pzi: ~țín / E: fr detenir, lat detinere] 1 (Îvr) A reține cu sila. 2 (Înv) A aresta pentru cercetări. 3 (Înv; pex) A ține la închisoare. 4 (Înv) A dobândi 5 (C.i. bunuri materiale, drepturi) A avea în proprietate. 6 A fi în posesia unor informații. 7 (C.i. funcții, grade, titluri) A ocupa într-o ierarhie.

DEȚÍNE, dețin, vb. III. Tranz. 1. A avea în păstrare un bun material (fără a fi numaidecît proprietarul lui); a avea în posesiune un lucru, a stăpîni. ◊ Fig. Postelnicul era dregătorul cel mai apropiat de persoana domnitorului. El deținea secretele de stat. IST. R.P.R. 87. E ușor să crezi, cînd ești departe, că numai tu deții adevărul. C. PETRESCU, Î. II 18. ♦ A ocupa (o funcție, un post). 2. (Cu privire la oameni) A lipsi de libertate personală; a ține sub stare de arest.

DEȚÍNE vb. III. tr. 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material. ♦ A ocupa o funcție, un post. 2. A lipsi pe cineva de libertate personală; a ține la arest. [P.i. dețin, conj. -nă, var. deținea vb. II. / după fr. détenir].

DEȚÍNE vb. tr. 1. a avea în stăpânire sau în păstrare un bun material; a poseda. 2. a fi în posesia unui titlu, unui premiu. ◊ a ocupa o funcție, un post. 3. a lipsi pe cineva de libertate; a ține sub stare de arest. (după fr. détenir)

A DEȚÍNE dețín tranz. 1) (bunuri materiale) A avea în posesie; a stăpâni; a poseda. 2) (premii, recorduri, posturi etc.) A avea în stăpânire (în mod legitim sau ca rezultat al unui efort). 3) (persoane) A ține sub arest (pentru cercetări). /<fr. détenir

deține v. 1. a ținea cu nedrept ce nu-i al său; a deține averea altuia; 2. a reține, a opri.

* dețín, -út, a -țineá și -țíne v. tr. (lat. de-tinére, fr. détenir. V. țin). Țin ceva în stăpînirea mea: învățațiĭ dețin știința. Țin în închisoare, în stare de detențiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dețínere s. f., g.-d. art. dețínerii; pl. dețíneri

dețínere s. f., g.-d. art. dețínerii; pl. dețíneri

dețíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dețín, 2 sg. dețíi, 1 pl. dețínem, 2 pl. dețíneți; conj. prez. 3 dețínă; ger. deținấnd; part. deținút

dețíne vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dețín, 1 pl. dețínem; conj. prez. 3 sg. și pl. dețínă; ger. deținând; part. deținút

deține (ind. prez. 1 sg. dețin, conj. dețină)

dețin, -ții 2, -țină 3 conj., -ține inf.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEȚÍNERE s. 1. v. posedare. 2. v. arestare.

DEȚINERE s. 1. posedare, posesiune, stăpînire. (~ unui bun material.) 2. (JUR.) arest, arestare, închidere, întemnițare, reținere, (pop.) popreală. (~ lui n-a durat nici 24 de ore.)

arată toate definițiile

Intrare: deținere
deținere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deținere
  • deținerea
plural
  • dețineri
  • deținerile
genitiv-dativ singular
  • dețineri
  • deținerii
plural
  • dețineri
  • deținerilor
vocativ singular
plural
Intrare: deține
verb (VT612)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deține
  • deținere
  • deținut
  • deținutu‑
  • deținând
  • dețiind
  • deținându‑
  • dețiindu‑
singular plural
  • deține
  • dețineți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dețin
  • dețiu
(să)
  • dețin
  • dețiu
  • dețineam
  • deținui
  • deținusem
a II-a (tu)
  • deții
(să)
  • deții
  • dețineai
  • deținuși
  • deținuseși
a III-a (el, ea)
  • deține
(să)
  • deți
  • deție
  • deținea
  • deținu
  • deținuse
plural I (noi)
  • deținem
(să)
  • deținem
  • dețineam
  • deținurăm
  • deținuserăm
  • deținusem
a II-a (voi)
  • dețineți
(să)
  • dețineți
  • dețineați
  • deținurăți
  • deținuserăți
  • deținuseți
a III-a (ei, ele)
  • dețin
(să)
  • deți
  • deție
  • dețineau
  • deținu
  • deținuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deținere

  • 1. Acțiunea de a deține și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. concretizat Ceea ce constituie elementul material al posesiunii.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi deține
    surse: DEX '09 DN

deține

  • 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: stăpâni 2 exemple
    exemple
    • figurat Postelnicul era dregătorul cel mai apropiat de persoana domnitorului. El deținea secretele de stat. IST. R.P.R. 87.
      surse: DLRLC
    • figurat E ușor să crezi, cînd ești departe, că numai tu deții adevărul. C. PETRESCU, Î. II 18.
      surse: DLRLC
  • 2. A dispune de...
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: avea poseda
    • 2.1. prin specializare A poseda un titlu, un premiu etc.; a avea o funcție, un grad etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. A ține pe cineva închis (pentru cercetări sau după ce a fost condamnat).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: