3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEȘERTÁT2, -Ă, deșertați, -te, adj. (Pop.; despre recipiente) Care este gol, care nu mai conține nimic în interior. – V. deșerta.

DEȘERTÁT2, -Ă, deșertați, -te, adj. (Pop.; despre recipiente) Care este gol, care nu mai conține nimic în interior. – V. deșerta.

DEȘERTÁT1 s. n. (Pop.) Deșertare. – V. deșerta.

DEȘERTÁT1 s. n. (Pop.) Deșertare. – V. deșerta.

deșertat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) deșăr~ / Pl: ~ați, ~e / E: deșerta1] 1 (Pop; d. recipiente, saci etc.) Din care s-a scos parțial sau total conținutul Si: deșert (1). 2 (Pop; d. vehicule pentru transport) Care este descărcat. 3 (Înv; d. așezări omenești, locuințe) Deșert (26). 4 (Înv; d. orașe, străzi) Nepopulat.

deșertat1 sn [At: CR (1838) 421/17 / V: (reg) deșăr~ / Pl: (rar) ~uri / E: deșerta1] (Pop) 1-5 Deșertare (1, 3-6).

DEȘERTÁT2, -Ă, deșertați, -te, adj. (Despre recipiente) Gol, golit. ◊ (Substantivat, în loc. adv.) Cu deșertatul = cu recipientul gol. Nemernici oameni! a gîndit bătrînul înciudat. Gonesc bieții cai, cu căruța încărcată... Dar ascultînd hurducăiala butoiului, s-a întors: Poate c-or fi mergînd cu deșertatul. POPA, V. 111.

DEȘERTÁ, deșért, vb. I. (Pop.) 1. Tranz. A scoate întregul conținut dintr-un recipient. ◊ Expr. A deșerta sacul (până la fund) = a spune tot ce știi (noutăți, glume, necazuri etc.). ♦ A bea până la fund băutura dintr-un vas; a da pe gât o băutură. 2. Refl. (Despre locuri populate de oameni) A deveni gol, pustiu. – Din deșert.

DEȘERTÁ, deșért, vb. I. (Pop.) 1. Tranz. A scoate întregul conținut dintr-un recipient. ◊ Expr. A deșerta sacul (până la fund) = a spune tot ce știi (noutăți, glume, necazuri etc.). ♦ A bea până la fund băutura dintr-un vas; a da pe gât o băutură. 2. Refl. (Despre locuri populate de oameni) A deveni gol, pustiu. – Din deșert.

deșerta1 [At: PSALT. HUR. 39v/12 / V: (reg) dășărta, dăș~, deșărta, deșerța, diș~ / Pzi: ~ert, (îrg) ~tez / E: deșert] 1 vt (C.i. recipiente, saci etc.) A lăsa gol prin scoaterea totală sau parțială a conținutului (de obicei prin răsturnare) Si: a goli. 2 vt (Pex; c.i. vehicule pentru transport) A da jos încărcătura Si: a descărca. 3 vt (Pop; îe) A ~ sacul (până la fund) A spune tot ce știi (noutăți, glume etc.). 4 vt (Înv; c.i. arme de foc) A face ca proiectilul armei să pornească spre țintă Si: a descărca. 5 vr (Înv) A se lepăda de... 6 vr (Pop) A mărturisi. 7 vt (Reg) A deretica. 8 vt (Îvr) A dărâma. 9 vt (C.i. lichide, pex, materii granulare, pulverulente) A face să curgă prin răsturnarea unui recipient, a unui sac etc. 10 vt (C.i. lichide, pex, materii granulare, pulverulente) A trece dintr-un recipient în altul. 11 vt (Pfm) A bea până la fund băutura dintr-un vas. 12-13 vtr (Înv; c.i. așezări omenești, locuințe etc.) A (se) pustii.

DEȘERTÁ, deșért, vb. I. 1. Tranz. (Complementul indică un recipient care conține o materie lichidă sau solidă) A goli de conținut; (conținutul fiind o băutură, în special alcoolică) a goli dînd conținutul pe gît, a bea. Își turnă o ulcică din vinul acrișor ș-o deșertă pe nerăsuflate. SADOVEANU, Z. C. 45. Deșertă coșurile de grăunțe, trimițînd la moară doi saci plini. AGÎRBICEANU, S. P. 104. Acum te rog, iubită gazdă, să iei de la mine bărdaca asta și s-o deșerți în cinstea și pentru dragostea mea. CARAGIALE, P. 130. Urmînd sfatul dat, deșertă plosca. NEGRUZZI, S. I 245. (Refl. pas.) Paharele se umpleau și se deșertau, vîntul bătea peste farfuriile pline. HOGAȘ, DR. II 107. ◊ Expr. A deșerta sacul = a spune tot ce știi, noutăți, glume, lucruri hazlii. Deșertați-vă sacul cu vești și povești pînă ce mă-ntorc eu. SADOVEANU, M. C. 118. Dumitrescu auzise destul... cu toate că Popescu II nu deșertase sacul. PAS, Z. III 22. ◊ (Complementul indică conținutul scos din locul unde se află) Deșertă unul cîte unul pe prispă pachetele din brațul băiatului. C. PETRESCU, Î. II 170. Fără să piardă vreme, deșertă laptele în oalele de prins. SANDU-ALDEA, D. N. 224. 2. Refl. (Despre locuri populate de oameni) A deveni gol, pustiu, a nu mai fi locuit sau ocupat de nimeni. Localul se deșertase. M. I. CARAGIALE, C. 94. – Formă gramaticală: prez. conj. pers. 3 să deșarte.

A SE DEȘERTÁ mă deșért intranz. pop. 1) A deveni deșert; a se goli. 2) (despre ființe) A evacua fecalele sau urina din organism; a se goli. /Din deșert

A DEȘERTA deșért tranz. pop. (recipiente, spații etc.) A lipsi de conținut prin consumare sau scoatere; a goli. ◊ ~ paharul a bea paharul până la fund. ~ sacul a spune tot. /Din deșert

2) deșért și -éz, a -á v. tr. (d. deșert 1 saŭ lat. desertare.Deșert, deșeartă și deșartă; să deșerte). Fac deșert, golesc, evacuez: a deșerta un butoĭ, o casă, o țară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!deșertá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 deșártă; conj. prez. 3 deșérte; ger. deșertấnd

deșertá vb., ind. prez. 1 sg. deșért, 3 sg. și pl. deșártă; conj. prez. 3 sg. și pl. deșárte; ger. deșertând

deșerta (ind. prez. 3 sg. și pl. deșartă, conj. deșarte)

arată toate definițiile

Intrare: deșertat (adj.)
deșertat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșertat
  • deșertatul
  • deșertatu‑
  • deșerta
  • deșertata
plural
  • deșertați
  • deșertații
  • deșertate
  • deșertatele
genitiv-dativ singular
  • deșertat
  • deșertatului
  • deșertate
  • deșertatei
plural
  • deșertați
  • deșertaților
  • deșertate
  • deșertatelor
vocativ singular
plural
Intrare: deșertat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșertat
  • deșertatul
  • deșertatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • deșertat
  • deșertatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: deșerta
verb (VT52)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deșerta
  • deșertare
  • deșertat
  • deșertatu‑
  • deșertând
  • deșertându‑
singular plural
  • deșartă
  • deșertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deșert
(să)
  • deșert
  • deșertam
  • deșertai
  • deșertasem
a II-a (tu)
  • deșerți
(să)
  • deșerți
  • deșertai
  • deșertași
  • deșertaseși
a III-a (el, ea)
  • deșartă
(să)
  • deșerte
  • deșerta
  • deșertă
  • deșertase
plural I (noi)
  • deșertăm
(să)
  • deșertăm
  • deșertam
  • deșertarăm
  • deșertaserăm
  • deșertasem
a II-a (voi)
  • deșertați
(să)
  • deșertați
  • deșertați
  • deșertarăți
  • deșertaserăți
  • deșertaseți
a III-a (ei, ele)
  • deșartă
(să)
  • deșerte
  • deșertau
  • deșerta
  • deșertaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deșertat (adj.)

  • 1. popular (Despre recipiente) Care este gol, care nu mai conține nimic în interior.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: golit (adj.)
    • 1.1. (și) substantivat locuțiune adverbială Cu deșertatul = cu recipientul gol.
      exemple
      • Nemernici oameni! a gîndit bătrînul înciudat. Gonesc bieții cai, cu căruța încărcată... Dar ascultînd hurducăiala butoiului, s-a întors: Poate c-or fi mergînd cu deșertatul. POPA, V. 111.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi deșerta
    surse: DEX '09 DEX '98

deșertat (s.n.)

etimologie:

  • vezi deșerta
    surse: DEX '09 DEX '98

deșerta popular

  • 1. tranzitiv A scoate întregul conținut dintr-un recipient.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: descărca goli antonime: umple attach_file 5 exemple
    exemple
    • Deșertă coșurile de grăunțe, trimițînd la moară doi saci plini. AGÎRBICEANU, S. P. 104.
      surse: DLRLC
    • Urmînd sfatul dat, deșertă plosca. NEGRUZZI, S. I 245.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Paharele se umpleau și se deșertau, vîntul bătea peste farfuriile pline. HOGAȘ, DR. II 107.
      surse: DLRLC
    • Deșertă unul cîte unul pe prispă pachetele din brațul băiatului. C. PETRESCU, Î. II 170.
      surse: DLRLC
    • Fără să piardă vreme, deșertă laptele în oalele de prins. SANDU-ALDEA, D. N. 224.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A deșerta sacul (până la fund) = a spune tot ce știi (noutăți, glume, necazuri etc.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Deșertați-vă sacul cu vești și povești pînă ce mă-ntorc eu. SADOVEANU, M. C. 118.
        surse: DLRLC
      • Dumitrescu auzise destul... cu toate că Popescu II nu deșertase sacul. PAS, Z. III 22.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A bea până la fund băutura dintr-un vas; a da pe gât o băutură.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bea attach_file 2 exemple
      exemple
      • Își turnă o ulcică din vinul acrișor ș-o deșertă pe nerăsuflate. SADOVEANU, Z. C. 45.
        surse: DLRLC
      • Acum te rog, iubită gazdă, să iei de la mine bărdaca asta și s-o deșerți în cinstea și pentru dragostea mea. CARAGIALE, P. 130.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre locuri populate de oameni) A deveni gol, pustiu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Localul se deșertase. M. I. CARAGIALE, C. 94.
      surse: DLRLC
  • comentariu Formă gramaticală: prezent conjunctiv persoana a 3-a: să deșarte.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • deșert
    surse: DEX '09 DEX '98