14 definiții pentru deșertare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEȘERTARE, deșertări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) deșerta; golire, deșertat1. – V. deșerta.

DEȘERTARE, deșertări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) deșerta; golire, deșertat1. – V. deșerta.

deșertare sf [At: (a. 1644) GCR I, 112/20 / V: (reg) deșăr~, deșir~, disărțare, diș~ / Pl: ~tări / E: deșerta1] 1 Scoatere totală sau parțială a conținutului dintr-un recipient, sac etc. (de obicei prin răsturnare) Si: (pop) deșertat1 (1), golire. 2 (Tip) Scoatere a rândurilor culese din culegar, transportându-le pe galion. 3 Răsturnare a unui lichid sau a unor materii granulare, pulverulente dintr-un recipient, dintr-un sac etc. Si: (pop) deșertat1 (2). 4 Trecere a unui lichid sau a unor materii granulare dintr-un recipient în altul Si: (pop) deșertat1 (3). 5 Înghițire (până la ultima picătură) a conținutului lichid al unui vas Si: (pop) deșertat1 (4). 6 (Îvr) Descărcare a unei arme de foc Si: (pop) deșertat1 (5). 7 (Înv) Evacuare a unei așezări omenești. 8-9 (Înv) Deșertăciune (2, 4).

DEȘERTARE, deșertări, s. f. Acțiunea de a (se) deșerta; golire, (învechit) evacuare a populației. (Cu pronunțare regională) A făcut atîta deșărtare a provinciilor sale. BĂLCESCU, O. I 24.

deșertare f. acțiunea de a deșerta: golire, evacuare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deșertare s. f., g.-d. art. deșertării; pl. deșertări

deșertare (pop.) s. f., g.-d. art. deșertării; pl. deșertări

deșertare s. f., g.-d. art. deșertării; pl. deșertări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEȘERTARE s. descărcare, descărcat, deșertat, golire, golit. (~ unei roabe.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

deșertare, deșertări s. f. Acțiunea de a (se) deșerta; golire, părăsire. ♦ (Sens biblic) Dogmă fundamentală a credinței creștine, prin care se explică întruparea Fiului lui Dumnezeu (Filip. 2, 6-7); chenoză. – Din deșerta.

Intrare: deșertare
deșertare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșertare
  • deșertarea
plural
  • deșertări
  • deșertările
genitiv-dativ singular
  • deșertări
  • deșertării
plural
  • deșertări
  • deșertărilor
vocativ singular
plural
deșărtare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dișertare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dișărtare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
deșirtare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deșertare, deșertărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi deșerta DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.