11 definiții pentru datină

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DÁTINĂ, datini, s. f. 1. Obicei păstrat din vechime, consacrat prin tradiție, caracteristic pentru o colectivitate; tradiție, uzanță. 2. (Rar) Regulă, tipic. – Din sl. dĕdina „moștenire”.

dátină sf [At: URECHE, LET. I, 316/16 / V: (înv) dédi~, (reg) dét~ / Pl: ~ni, (înv) ~ne / E: vsl дадина] 1 (Asr) Regulă (2). 2 Deprindere păstrată din timpuri vechi, consacrată prin tradiție și caracteristică pentru un popor sau pentru o colectivitate mai restrânsă. 3 (Rar; îla) De ~ Tradițional. 4 (Îlav) După ~ (sau potrivit ~nei) Conform tradiției. 5 (Îal) Conform uzanței. 6-7 (Îvr; îlv) A (se) lua (sau a (se) face) ~ A (se) încetățeni. 8 (Îvp; adesea precedat de verbul a avea) Ceea ce este moștenit. 9 (Îvp; adesea precedat de verbul a avea) Particularitate. 10 (Îvp; pex; adesea precedat de verbul a avea) Obișnuință. 11 (Înv) Dată2.

DÁTINĂ, datini, s. f. 1. Obicei sau deprindere consfințită în timp și devenită tradițională pentru o colectivitate de oameni; tradiție, uzanță. 2. (Rar) Regulă, tipic. – Din sl. dĕdina „moștenire”.

DÁTINĂ, datini, s. f. 1. Obicei sau deprindere (moștenită din timpuri vechi) consacrată și devenită tradițională pentru o colectivitate de oameni; tradiție, uzanță. Acolo la munte, noi nu cunoaștem stăpîn, nici nu obijduim pe semenii noștri. Trăim în frăție, după datină și dreptate. SADOVEANU, N. F. 179. Dar iată că mireasa-n prag s-arată, Și, după vechea datină păgînă, Ea își desprinde vălul ei de fată. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 17. Ce e datina? O lege! Zi o lege strămoșească! Bună-n vremuri, dar ce poate să nu se mai potrivească Celor ce cu propășirea s-au născut în vremea lor. DAVILA, V. V. 154. 2. (Rar) Rost. Ce să-i fac eu, dacă așa e basmul? Va să-l spui și eu după cum este șartul și datina lui. ODOBESCU, S. III 197.

DÁTINĂ ~i f. Obișnuință de viață colectivă, tradițională, devenită lege nescrisă a unui popor sau a unei comunități omenești. [G.-D. datinei] /<sl. dĕdina

datină f. 1. obiceiu fixat: datini străbune; 2. pl. apucături: datini bune [Derivat din dată, care, în Banat, are sensul de datină, adică ceva dat, stabilit].

dátină, în vest détină, în est (vechĭ) dédină f., pl. ĭ (vsl. dĕdina, moștenire, infl. de dat. V. dediță. Cp. cu baștină). Obiceĭ, deprindere, uz: cum este datina harțuluĭ (Cost. 1, 339).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

datină s. f., g.-d. art. datinii; pl. datini

dátină s. f., g.-d. art. dátinii; pl. dátini

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DÁTINĂ s. 1. fel, obicei, rânduială, tradiție, uz, uzanță, (înv. și pop.) rând, (pop.) dată, lege, (înv. și reg.) pomană, (reg.) orândă, (Transilv.) sucă, (prin Ban.) zacon, (înv.) pravilă, predanie, șart, tocmeală, (turcism înv.) adat. (Așa-i ~ din bătrâni.) 2. v. cutumă.

DATINĂ s. 1. fel, obicei, rînduială, tradiție, uz, uzanță, (înv. și pop.) rînd, (pop.) dată, lege, (înv. și reg.) pomană, (reg.) orîndă, (Transilv.) sucă, (prin Ban.) zacon, (înv.) pravilă, predanie, șart, tocmeală, (turcism înv.) adet. (Așa-i ~ din bătrîni.) 2. (JUR.) consuetudine, cutumă, obicei, tradiție, uz, uzanță. (Practică consacrată prin ~.)

Intrare: datină
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • datină
  • datina
plural
  • datini
  • datinile
genitiv-dativ singular
  • datini
  • datinii
plural
  • datini
  • datinilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

datină, datinisubstantiv feminin

  • 1. Obicei păstrat din vechime, consacrat prin tradiție, caracteristic pentru o colectivitate. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Acolo la munte, noi nu cunoaștem stăpîn, nici nu obijduim pe semenii noștri. Trăim în frăție, după datină și dreptate. SADOVEANU, N. F. 179. DLRLC
    • format_quote Dar iată că mireasa-n prag s-arată, Și, după vechea datină păgînă, Ea își desprinde vălul ei de fată. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 17. DLRLC
    • format_quote Ce e datina? O lege! Zi o lege strămoșească! Bună-n vremuri, dar ce poate să nu se mai potrivească Celor ce cu propășirea s-au născut în vremea lor. DAVILA, V. V. 154. DLRLC
  • 2. rar Regulă, rost, tipic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ce să-i fac eu, dacă așa e basmul? Va să-l spui și eu după cum este șartul și datina lui. ODOBESCU, S. III 197. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.