2 intrări
19 definiții

Explicative DEX

DÂRDALĂ, dârdale, s. f. (Reg.) 1. Om flecar; p. ext. om de nimic. 2. Mârțoagă, gloabă, dârloagă. ◊ Expr. A ajunge slugă la dârdală = a ajunge slugă la dârloagă, v. dârloagă. – Dârd[âi] + suf. -eală.

dărdală sf vz dârdală

dârdală sf [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 85 / V: (reg) dăr~, ~dea~, doa~, ~rgoa~ / Pl: ~le / E: dârd (âi) + -ală] (Reg) 1 Persoană care vorbește mult și fără rost. 2 (Pex) Om de nimic. 3 (Îe) A ajunge slugă la ~ A ajunge într-o stare de decădere Vz dârloagă (11). 4 (Pex) Obiect uzat, lipsit de orice valoare. 5 (Fig) Persoană în vârstă lipsită de putere. 6 (Rar) Femeie care nu toarce bine. 7 (Pan) Cal slab, bătrân și neputincios. 8 (Buc) Căruță proastă. 9 (Buc) Trăsură hodorogită. 10 (Prc) Sumă de bani plătită ca despăgubire pentru stricăciunea făcută de un cal într-o semănătură.

dârdeală sf vz dârdală

dârdoală sf vz dârdală

dârgoală sf vz dârdală

❍ DÎRDALĂ sm. Mold. 1 Flecar: ce ~ mai ești, nici nu lași pe om să vorbească (GN.) 2 = DÎRLOAGĂ: în satul lui era împărat și aici a ajuns slugă la ~ (VLAH.) 3 Trans. Gloabă, amendă ce se aplică celui ce face o pagubă cu calul în holda cuiva (PȘC.) [dîrdîi].

DÂRDALĂ, dârdale, s. f. (Reg.) 1. Om flecar; p. ext. om de nimic. 2. Mârțoagă, gloabă, dârloagă. ◊ Expr. (Fam.) A ajunge slugă la dârdală = a ajunge slugă la dârloagă, v. dârloagă. – Dârd[âi] + suf. -ală.

DÎRDALĂ, dîrdale, s. f. (Regional) 1. Persoană care vorbește mult și fără rost; flecar; p. ext. om de nimic. Căci nici noi sîntem nește dîrdale. BUDAI-DELEANU, Ț. 85. Ce dîrdală de om, vorbește gura fără el! Șez. XXIII 45. 2. Cal slab, bătrîn și neputincios; dîrloagă, mîrțoagă, gloabă. ◊ Expr. A ajunge slugă la dîrdală = a ajunge slugă la dîrloagă, v. dîrloagă.

dârdală m. Mold. 1. flecar, toacă-gura: obraznică dârdală AL.; 2. cal prost.

dîrdálă f., pl. e (d. dîrdîĭ). Mold. Fam. Persoană care tot dîrdîĭe (flecărește).

Ortografice DOOM

dârdală (reg.) s. f., g.-d. art. dârdalei; pl. dârdale

dârdală (reg.) s. f., g.-d. art. dârdalei; pl. dârdale

dârdală s. f., g.-d. art. dârdalei; pl. dârdale

Enciclopedice

Dardală, Dărdăoan v. Dîrd 2, 4.

Sinonime

DÂRDALĂ s. v. amendă, gloabă, mârțoagă, penalitate, penalizare.

DÂRDALĂ s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.

dîrdală s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.

dîrdală s. v. AMENDĂ. GLOABĂ. MÎRȚOAGĂ. PENALITATE. PENALIZARE.

Intrare: Dardală
Dardală nume propriu
nume propriu (I3)
  • Dardală
Intrare: dârdală
dârdală substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dârdală
  • dârdala
plural
  • dârdale
  • dârdalele
genitiv-dativ singular
  • dârdale
  • dârdalei
plural
  • dârdale
  • dârdalelor
vocativ singular —
plural —
dărdală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dârgoală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dârdoală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dârdeală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dârdală, dârdalesubstantiv feminin

etimologie:
  • Dârd[âi] + -eală DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.