2 intrări

school Articole pe această temă:

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DANTELÁ, dantelez, vb. I. Tranz. A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele. – Din fr. denteler.

DANTELÁ, dantelez, vb. I. Tranz. A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele. – Din fr. denteler.

dantela vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~lez / E: fr denteler] A tăia marginea unui obiect, în formă de dantelă (1).

DANTELÁ, dantelez, vb. I. Tranz. (Întrebuințat mai ales la participiu și la formele compuse cu participiul) A tăia, a cresta (marginea unui lucru) în formă de colți, a face ca o dantelă. (Fig.) Mantale vitreg de ușoare Pe care focul... Cu fantezia lui grotească Le-a forfecat pe nesimțite, Le-a dantelat cu comice chenare negre, Ca niște fracturi jerpelite. CAMIL PETRESCU, V. 100.

DANTELÁ vb. I. tr. A cresta pe margini (un lucru), a face ca o dantelă. [< fr. denteler].

DANTELÁ vb. tr. a cresta pe margini (un lucru), a da aspect de dantelă. (< fr. danteler)

A DANTELÁ ~éz tranz. 1) (obiecte de metal, lemn) A cresta pe margine, dând aspect de dantelă. 2) (batiste, pânze, fețe de masă, piese vestimentare) A garnisi cu dantelă. /<fr. denteler

DANTÉLĂ, dantele, s. f. Țesătură fină și ușoară cu găurele, reprezentând modele variate, executată (manual sau mecanic) din fire subțiri de ață, de mătase sau de fibre sintetice și folosită ca garnitură la lenjerie, rochii, perdele etc.; horbotă. – Din fr. dentelle.

dantélă sf [At: (a. 1777), FURNICĂ, I. C. 56 / V: (reg) dant, (înv) dantélla, dintélla, (nob) danteá, (reg) tantélă / Pl: ~le / E: fr dentelle] 1 Împletitură fină și ușoară cu găurele, reprezentând modele variate, executate (manual sau mecanic) din fire subțiri de ață, mătase sau de fibre sintetice și folosită ca garnitură la lenjerie, rochii, perdele etc. Si: (reg) bagatelă, cârligei, cipcă, horbotă, (înv) rețea, (reg) șpiț3. 2 (Rar; lpl; îf ~uri) Dantelărie (1).

DANTÉLĂ, dantele, s. f. Împletitură fină și ușoară cu găurele, reprezentând modele variate, executată (manual sau mecanic) din fire subțiri de ață, de mătase sau de fibre sintetice și folosită ca garnitură la lenjerie, rochii, perdele etc.; horbotă. – Din fr. dentelle.

DANTÉLĂ, dantele, s. f. Împletitură lucrată de mînă (cu croșeta, cu acul etc.) sau la mașină, din fire de in, de bumbac sau de mătase și avînd diferite modele; servește ca podoabă (la rochii, rufărie etc.); (Mold.) horbodă. Am văzut de aproape cum se aleg firele întîmplării... în timp ce lucram aci la dantelă. CAMIL PETRESCU, T. II 186. [Avea] alt capoțel, mai bogat în dantele și panglici. IBRĂILEANU, A. 180. ◊ Fig. Sonde înălțînd spre stele, Ca plopii, zvelte siluete În arabescuri și dantele, De-o mînă de artist tăiete. D. BOTEZ, F. S. 7. Soarele risipise norii spre Cotroceni și le stropise dantela cu sînge. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 95. Sub bolți... păianjenul își țese Dantela lui subțire din fire lungi și dese. MACEDONSKI, O. I 23.

DANTÉLĂ s.f. Împletitură fină lucrată din fire de bumbac, de mătase etc., servind la ornamentarea rufăriei, a obiectelor de îmbrăcăminte etc. [< fr. dentelle].

DANTÉLĂ s. f. împletitură fină din fire de bumbac, de mătase etc., servind la ornamentarea rufăriei, a obiectelor de îmbrăcăminte etc. (< fr. dentelle)

DANTÉLĂ ~e f. 1) Împletitură sau țesătură subțire cu desene ajurate, folosită pentru garnisirea obiectelor de îmbrăcăminte, mai ales femeiască; horbotă. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături sau împletituri. /<fr. dentelle

dantelă f. țesătura ușoară cu urzeala foarte fină: dantelă de fir de mătase.

*dantélă f., pl. e (fr. dentelle [dim. d. dent, dinte], de unde și ngr. dantella și tantela și rom. vulgar tantelă). Horbotă, țesătură fină, rară și dințată orĭ nu care se întrebuințează ca ornament în îmbrăcămintea femeilor. – Dial. și cipcă, șpiț și colțișorĭ.

*danteléz v. tr. (fr. denteler). Taĭ (crestez) în formă de dințĭ pe la margine. – V. dințez.

arată toate definițiile

Intrare: dantela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dantela
  • dantelare
  • dantelat
  • dantelatu‑
  • dantelând
  • dantelându‑
singular plural
  • dantelea
  • dantelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dantelez
(să)
  • dantelez
  • dantelam
  • dantelai
  • dantelasem
a II-a (tu)
  • dantelezi
(să)
  • dantelezi
  • dantelai
  • dantelași
  • dantelaseși
a III-a (el, ea)
  • dantelea
(să)
  • danteleze
  • dantela
  • dantelă
  • dantelase
plural I (noi)
  • dantelăm
(să)
  • dantelăm
  • dantelam
  • dantelarăm
  • dantelaserăm
  • dantelasem
a II-a (voi)
  • dantelați
(să)
  • dantelați
  • dantelați
  • dantelarăți
  • dantelaserăți
  • dantelaseți
a III-a (ei, ele)
  • dantelea
(să)
  • danteleze
  • dantelau
  • dantela
  • dantelaseră
Intrare: dantelă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dante
  • dantela
plural
  • dantele
  • dantelele
genitiv-dativ singular
  • dantele
  • dantelei
plural
  • dantele
  • dantelelor
vocativ singular
plural
damtelă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dantea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dant
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dantella
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dantela

  • 1. A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cresta tăia attach_file un exemplu
    exemple
    • figurat Mantale vitreg de ușoare Pe care focul... Cu fantezia lui grotească Le-a forfecat pe nesimțite, Le-a dantelat cu comice chenare negre, Ca niște fracuri jerpelite. CAMIL PETRESCU, V. 100.
      surse: DLRLC

etimologie:

dantelă damtelă dantea dant dantella

  • 1. Țesătură fină și ușoară cu găurele, reprezentând modele variate, executată (manual sau mecanic) din fire subțiri de ață, de mătase sau de fibre sintetice și folosită ca garnitură la lenjerie, rochii, perdele etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: horbotă diminutive: danteluță attach_file 5 exemple
    exemple
    • Am văzut de aproape cum se aleg firele întîmplării... în timp ce lucram aci la dantelă. CAMIL PETRESCU, T. II 186.
      surse: DLRLC
    • [Avea] alt capoțel, mai bogat în dantele și panglici. IBRĂILEANU, A. 180.
      surse: DLRLC
    • figurat Sonde înălțînd spre stele, Ca plopii, zvelte siluete În arabescuri și dantele, De-o mînă de artist tăiete. D. BOTEZ, F. S. 7.
      surse: DLRLC
    • figurat Soarele risipise norii spre Cotroceni și le stropise dantela cu sînge. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 95.
      surse: DLRLC
    • figurat Sub bolți... păianjenul își țese Dantela lui subțire din fire lungi și dese. MACEDONSKI, O. I 23.
      surse: DLRLC

etimologie: