opțiuni
  • info

10 definiții pentru dantela

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DANTELA, dantelez, vb. I. Tranz. A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele. – Din fr. denteler.

DANTELA, dantelez, vb. I. Tranz. A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele. – Din fr. denteler.

dantela vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~lez / E: fr denteler] A tăia marginea unui obiect, în formă de dantelă (1).

DANTELA, dantelez, vb. I. Tranz. (Întrebuințat mai ales la participiu și la formele compuse cu participiul) A tăia, a cresta (marginea unui lucru) în formă de colți, a face ca o dantelă. (Fig.) Mantale vitreg de ușoare Pe care focul... Cu fantezia lui grotească Le-a forfecat pe nesimțite, Le-a dantelat cu comice chenare negre, Ca niște fracturi jerpelite. CAMIL PETRESCU, V. 100.

DANTELA vb. I. tr. A cresta pe margini (un lucru), a face ca o dantelă. [< fr. denteler].

DANTELA vb. tr. a cresta pe margini (un lucru), a da aspect de dantelă. (< fr. danteler)

A DANTELA ~ez tranz. 1) (obiecte de metal, lemn) A cresta pe margine, dând aspect de dantelă. 2) (batiste, pânze, fețe de masă, piese vestimentare) A garnisi cu dantelă. /<fr. denteler

*danteléz v. tr. (fr. denteler). Taĭ (crestez) în formă de dințĭ pe la margine. – V. dințez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dantela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dantelez, 3 dantelează; conj. prez. 1 sg. să dantelez, 3 să danteleze

dantela (a ~) vb., ind. prez. 3 dantelează

dantela vb., ind. prez. 1 sg. dantelez, 3 sg. și pl. dantelează

Intrare: dantela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dantela
  • dantelare
  • dantelat
  • dantelatu‑
  • dantelând
  • dantelându‑
 singular plural
  • dantelează
  • dantelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dantelez
 (să)
  • dantelez
  • dantelam
  • dantelai
  • dantelasem
a II-a (tu)
  • dantelezi
 (să)
  • dantelezi
  • dantelai
  • dantelași
  • dantelaseși
a III-a (el, ea)
  • dantelează
 (să)
  • danteleze
  • dantela
  • dantelă
  • dantelase
plural I (noi)
  • dantelăm
 (să)
  • dantelăm
  • dantelam
  • dantelarăm
  • dantelaserăm
  • dantelasem
a II-a (voi)
  • dantelați
 (să)
  • dantelați
  • dantelați
  • dantelarăți
  • dantelaserăți
  • dantelaseți
a III-a (ei, ele)
  • dantelează
 (să)
  • danteleze
  • dantelau
  • dantelară
  • dantelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dantela, dantelezverb

  • 1. A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: cresta tăia
    • format_quote figurat Mantale vitreg de ușoare Pe care focul... Cu fantezia lui grotească Le-a forfecat pe nesimțite, Le-a dantelat cu comice chenare negre, Ca niște fracuri jerpelite. CAMIL PETRESCU, V. 100. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.