17 definiții pentru damigeană dimigeană dimingeană

damigeánă sf [At: MO (1875) / V: (reg) ~ijón (pl: -oáne) sn, dămage~, dămege~, (pl: ~géni), dămijoá~, dămiobá~, dămijón sn, demege~, dem~, demijón sn, deminjánă, dimăgeáncă (pl: ~nci), dimigeán (pl: ~geni) sn, dim~, dimija~, dimijón sn, diminge~, dilmige~ (pl: ~géne), teminge~ (pl ~gene) / Pl: ~gene, geni / E: it damigeana] 1 Vas mare de sticlă, cu gâtul scurt, de obicei îmbrăcat într-o împletitură de nuiele, răchită, material plastic etc., folosită la transportul sau păstrarea unor lichide. 2 Conținut al unei damigene (1). 3 (Mun) Bidon de tablă în care se păstrează untură sau unt de oaie (la stână).

DAMIGEÁNĂ, damigene, s. f. Vas mare de sticlă cu gâtul scurt, îmbrăcat, de obicei, într-o împletitură de nuiele, de răchită, de papură, de material plastic etc. și folosit la transportul sau la păstrarea unor lichide. – Din it. damigiana.

DAMIGEÁNĂ, damigene, s. f. Vas mare de sticlă cu gâtul scurt, îmbrăcat, de obicei, într-o împletitură de nuiele, de răchită, de papură, de material plastic etc. și folosit la transportul sau la păstrarea unor lichide. – Din it. damigiana.

DAMIGEÁNĂ, damigene, s. f. Vas mare de sticlă, cu gîtul strîmt, îmbrăcat de obicei într-o împletitură de nuiele și în care se păstrează sau se transportă vin, țuică etc. Neculăieș Mînecuță a avut o altă idee teribilă: să meargă cu colaci și damigeană de vin roș la colonie. SADOVEANU, P. M. 296. Mămăligă caldă și țuică de prune, iar în colț lăutarii și damigeana cu vin. CAMIL PETRESCU, T. I 42. – Variantă: dimigeánă s. f.

damigeánă s. f., g.-d. art. damigénei; pl. damigéne

damigeánă s. f., g.-d. art. damigénei; pl. damigéne

DAMIGEÁNĂ s.f. Vas mare de sticlă cu gâtul strâmt, în care se ține sau se transportă vin, țuică etc. și care este învelit de obicei într-o împletitură de nuiele. [Pl. -ene. / < it. damigiana].

DAMIGEÁNĂ s. f. vas mare de sticlă cu gâtul strâmt, învelit într-o împletitură de nuiele, pentru păstrat vin, țuică etc. (< it. damigiana)

damigeánă (damigéne) s. f. – Vas mare de sticlă cu gîtul scurt. – Var. dimigeană, (vulg.) damingeană. Mr. damageană. It. damigiana (Scriban; Candrea), din fr. damejeanne (Iordan, BF, VII, 226; acestă explicație este incertă după Battisti, II, 1207); cf. ngr. δαμετζάνα, bg. damažana, sb. damižana. După Sandfeld 60, din sb.

DAMIGEÁNĂ ~éne f. Vas mare de sticlă, bombat, cu gât scurt, de obicei îmbrăcat într-o împletitură de nuiele, papură sau din material plastic, folosit pentru a păstra sau a transporta lichide. [Sil. -gea-nă] /<it. damigiana

damigeană f. vas de sticlă groasă, îmbrăcată cu răchită, în care se țin spirtoase. [It. DAMIGIANA].

damigeánă f., pl. ene (ngr. dametzána, d. it. damigiana, care v. din pv. damajano, de unde și fr. dame-jeanne). Mare butelie sferică (10-40 de litri) de ordinar învălită în împletitură de vărguțe. – Și demi- și dimi-. V. galon 2.

dimigeánă sf vz damigeană

dimingeánă sf vz damigeană modificată

În original, incorect: dimigeánă sf. - cata

DIMIGEÁNĂ s. f. v. damigeană.

dimigeánă V. damigeană.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a se spăla pe picioare în damigeană expr (glum.d. femei) a avea picioare foarte subțiri.

Intrare: damigeană
damigeană substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular damigea damigeana
plural damigene damigenele
genitiv-dativ singular damigene damigenei
plural damigene damigenelor
vocativ singular
plural
dimigeană
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dimigea dimigeana
plural dimigene dimigenele
genitiv-dativ singular dimigene dimigenei
plural dimigene dimigenelor
vocativ singular
plural
dimingeană
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dimingea dimingeana
plural dimingene dimingenele
genitiv-dativ singular dimingene dimingenei
plural dimingene dimingenelor
vocativ singular
plural