damigeană sf [At: MO (1875) / V: (reg) ~ijon (pl: ~oane) sn, dămage~, dămege~, (pl: ~geni), dămijoa~, dămioba~, dămijon sn, demege~, dem~, demijon sn, deminjană, dimăgeancă (pl: ~nci), dimigean (pl: ~geni) sn, dim~, dimija~, dimijon sn, diminge~, dilmige~ (pl: ~gene), teminge~ (pl ~gene) / Pl: ~gene, ~geni / E: it damigeana] 1 Vas mare de sticlă, cu gâtul scurt, de obicei îmbrăcat într-o împletitură de nuiele, răchită, material plastic etc., folosită la transportul sau păstrarea unor lichide. 2 Conținut al unei damigene (1). 3 (Mun) Bidon de tablă în care se păstrează untură sau unt de oaie (la stână).