3 intrări

school Articole pe această temă:

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DAC, -Ă, daci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Daciei. 2. Adj. Care aparține Daciei sau dacilor (1), privitor la Dacia ori la daci; dacic. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de daci (1). – Din lat. Dacus.

dac2 sm [At: COMAN, GL. / V: dah / Pl: ~uri[1] / E: ger Dach] (Buc) Acoperiș.

  1. Incongruență morfologică pentru sm. — Ladislau Strifler

dac1, ~ă [At: M. COSTIN, O. 42 / Pl: daci, (înv) dachi, dahi, dați / E: ml dacus] 1-2 smf, a (Persoană) care făcea parte din populația de bază a Daciei Si: (înv) dacian1 (1-2). 3-4 smf, a (Om) originar din Dacia Si: (înv) dacian1 (3-4). 5 smp Popor care locuia în Dacia. 6 sf Limbă indo-europeană vorbită de daci (5). 7 a Care aparține Daciei Si: dacic (1), (înv) dacian (5), dacicesc (1), (îvr) dacesc (2). 8 a Care aparține dacilor (5) Si: dacic (2), (înv) dacian1 (6), dacicesc (2), (îvr) dacesc (2). 9 a Privitor la Dacia Si: dacic (3), (înv) dacian1 (7), dacicesc (3), (îvr) dacesc (3). 10 a Privitor la daci (5) Si: dacic (4), (îvr) dacesc (4), (înv) dacian1, (înv) dacicesc (4). 11 sm (Buc; dep) Tânăr nemanierat, grosolan.

DAC, -Ă, daci, -ce, adj. s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la Dacia sau la populația ei, privitor la Dacia sau la populația ei; dacic. 2. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a Daciei. – Din lat. Dacus.

DAC2, -Ă, daci, -e, s. m. și f. Locuitor din vechea Dacie. Dacii... se întindeau pînă la Carpații Păduroși. IST. R.P.R. 28.

DAC1, -Ă, daci, -e, adj. Care se referă la vechii locuitori ai Daciei, din Dacia, al dacilor. Exploatarea aurului din minele dace s-a făcut din cele mai vechi timpuri. IST. R.P.R. 25. Ciudat este acest ținut istoric al Hunedoarei, plin de munți de la o margine la alta, în mijlocul cărora regii daci și-au întemeiat vestita cetate. BOGZA, V. J. 35.

DAC1 ~că (~ci, ~ce) ist. Care aparținea Daciei sau populației ei; din Dacia. /<lat. Dacus

DAC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. ist. Persoană care făcea parte din populația de bază a Daciei. /<lat. Dacus

*dac, -ă s. (lat. Dacus). Locuitor al Daciiĭ. Adj. Din Dacia, dacic: arme dace.

dah sm[1] vz dac2 corectată

  1. În original, greșit: sn. Vezi def. formei principale — LauraGellner

dâc s [At: MARIAN, INS. 246 / Pl: ? / E: Cf: nodâc] (Pbl; într-o ghicitoare) Nod mic.

DÁCĂ1 f. mai ales art. ist. Limba dacilor. /<lat. Dacus

Daci m. pl. popor de origină tracă, așezat mai ales în Oltenia, Transilvania și Banat. Dacii erau bărboși și necurați, dar viteji și răsboinici. După lupte înverșunate, ei adoptară limba și cultura romană și, astfel altoiți deteră naștere unui neam nou, poporului român.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dac adj. m., s. m., pl. daci; adj. f., s. f. dácă, pl. dáce

dac adj. m., s. m., pl. daci; f. sg. dácă, pl. dáce

dácă2 (limbă) s. f., g.-d. art. dácei

dácă (limba) s. f., g.-d. art. dácei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DAC s., adj. 1. s. get. (~ii erau numiți geți de către greci.) 2. adj. dacic, get, getic. (Populația ~.)

DAC s., adj. 1. s. get. (~ii erau numiți geți de către greci.) 2. adj. dacic, get, getic. (Populația ~.)

arată toate definițiile

Intrare: dac (adj.)
dac1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dac
  • dacul
  • dacu‑
  • da
  • daca
plural
  • daci
  • dacii
  • dace
  • dacele
genitiv-dativ singular
  • dac
  • dacului
  • dace
  • dacei
plural
  • daci
  • dacilor
  • dace
  • dacelor
vocativ singular
plural
Intrare: dac (s.m.)
dac2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dac
  • dacul
  • dacu‑
plural
  • daci
  • dacii
genitiv-dativ singular
  • dac
  • dacului
plural
  • daci
  • dacilor
vocativ singular
plural
dah
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dâc
dâc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dac (adj.)

  • 1. Care aparține Daciei sau dacilor, privitor la Dacia ori la daci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dacic get (adj.) getic attach_file 2 exemple
    exemple
    • Exploatarea aurului din minele dace s-a făcut din cele mai vechi timpuri. IST. R.P.R. 25.
      surse: DLRLC
    • Ciudat este acest ținut istoric al Hunedoarei, plin de munți de la o margine la alta, în mijlocul cărora regii daci și-au întemeiat vestita cetate. BOGZA, V. J. 35.
      surse: DLRLC

etimologie:

dac, -ă (persoană) dacă dah

  • 1. Persoană care făcea parte din populația Daciei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: get attach_file un exemplu
    exemple
    • Dacii... se întindeau pînă la Carpații Păduroși. IST. R.P.R. 28.
      surse: DLRLC

etimologie: