23 de definiții pentru dăula dăhula dehula doola duhăla (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dăulá2 [At: PISCUPESCU, O. 200 / V: (reg) dau~, dăhăiná, dăhălá, dăhoiná, dăhu~, dăoiná, dăiná, dehălá, dehoiá, dehu~, deulá, deolá, doholá, duhălá / P: dău~ / Pzi: ~lez / E: nct] 1-2 vtr (Mun; Trs) A (se) istovi. 3 vr (Reg; îf dăhula, dăhăla, dăhăina) A-i rupe cuiva oasele bătându-l.

DĂULÁ, dăulez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) slei de puteri; a (se) istovi, a (se) speti, a (se) prăpădi. [Pr.: dă-u-.Var.: dăhulá, dehulá vb. I] – Et. nec.

DĂULÁ, dăulez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) slei de puteri; a (se) istovi, a (se) speti, a (se) prăpădi. [Pr.: dă-u-.Var.: dăhulá, dehulá vb. I] – Et. nec.

DĂULÁ, dăulez, vb. I. Tranz. (Munt.) A slei de puteri, a obosi; a istovi; a speti, a zdrobi, a prăpădi. Ar veni tata... și i-ar dăula-n bătăi pe ceilalți dacă ar afla că m-au stîlcit în pumni. STANCU, D. 354. ◊ Fig. Sufletu-mi dăulat și zdrobit de răstriște în zadar cată odihna. ODOBESCU, S. A. 162. ◊ Refl. (În forma dehula) Să mă lăsați să mă mai odihnesc și eu puțintel acasă, că m-am dehulat de atîtea trebușoare pe pămînt. CARAGIALE, O. III 50. – Pronunțat: dă-u-. – Variante: dăhulá (ISPIRESCU, la TDRG), dehulá vb. I.

dăulá (a ~) (a slei de puteri) (reg.) (dă-u-) vb., ind. prez. 3 dăuleáză

dăulá (sil. dă-u-)/dehulá vb., ind. prez. 1 sg. dăuléz/dehuléz, 3 sg. și pl. dăuleáză/dehuleáză

DĂULÁ vb. v. deșela, istovi, speti.

dăulà v. a slei de puteri. [Și dăhula: origină necunoscută].

dăhulà v. a dăula: atâta sărcină îl dăhulase de tot ISP.

dăhuléz, dăuléz, dehuléz, dihuléz și dihăĭnéz (sud) și deculéz (Trans.) și dihănésc (est.) v. tr. Ostenesc grozav, storc de puterĭ. V. refl. M’am dehuiat de atîta trebușoare (Car. VR. 1909, 11, 232). – Și dăobesc (Olt.): dăobit de alergătură (NPl. Ceaur, 84). V. dărîn, deșel, devoc, odîrnesc, spetesc.

Intrare: dăula
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dăula dăulare dăulat dăulând singular plural
dăulea dăulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dăulez (să) dăulez dăulam dăulai dăulasem
a II-a (tu) dăulezi (să) dăulezi dăulai dăulași dăulaseși
a III-a (el, ea) dăulea (să) dăuleze dăula dăulă dăulase
plural I (noi) dăulăm (să) dăulăm dăulam dăularăm dăulaserăm, dăulasem*
a II-a (voi) dăulați (să) dăulați dăulați dăularăți dăulaserăți, dăulaseți*
a III-a (ei, ele) dăulea (să) dăuleze dăulau dăula dăulaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dăhula dăhulare dăhulat dăhulând singular plural
dăhulea dăhulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dăhulez (să) dăhulez dăhulam dăhulai dăhulasem
a II-a (tu) dăhulezi (să) dăhulezi dăhulai dăhulași dăhulaseși
a III-a (el, ea) dăhulea (să) dăhuleze dăhula dăhulă dăhulase
plural I (noi) dăhulăm (să) dăhulăm dăhulam dăhularăm dăhulaserăm, dăhulasem*
a II-a (voi) dăhulați (să) dăhulați dăhulați dăhularăți dăhulaserăți, dăhulaseți*
a III-a (ei, ele) dăhulea (să) dăhuleze dăhulau dăhula dăhulaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dehula dehulare dehulat dehulând singular plural
dehulea dehulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dehulez (să) dehulez dehulam dehulai dehulasem
a II-a (tu) dehulezi (să) dehulezi dehulai dehulași dehulaseși
a III-a (el, ea) dehulea (să) dehuleze dehula dehulă dehulase
plural I (noi) dehulăm (să) dehulăm dehulam dehularăm dehulaserăm, dehulasem*
a II-a (voi) dehulați (să) dehulați dehulați dehularăți dehulaserăți, dehulaseți*
a III-a (ei, ele) dehulea (să) dehuleze dehulau dehula dehulaseră
doola
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
duhăla
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)