13 definiții pentru dăscălie dascalie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂSCĂLÍE, (2, 3) dăscălii, s. f. (Rar) 1. Profesiunea de dascăl. 2. Povață; p. ext. dojană, mustrare. 3. (Înv.) Iscusință, pricepere. – Dascăl + suf. -ie.

dăscălíe sf [At: PO 10/6 / V: (îvr) dascal~ / Pl: ~ii / E: dascal + -ie cf ngr (δι)δασκαλία] 1 (Înv) Profesiune de dascăl (1). 2 (Pex) Post de dascăl (1). 3 (Îrg) Studii pe care trebuie să le aibă un dascăl (1). 4 (Spc) Școală normală. 5 (Pgn) Școală. 6 (Rar) Povață. 7 (Pex) Dojană. 8 (Înv) Erudiție. 9 (Pex) Iscusință. 10 (Îlav) Cu (sau pre) ~ Corect. 11 (Îal) Îngrijit. 12 (Pex; îal) Meșteșugit. 13 (Prc) Doctrină. 14-18 (Rar) Profesiune de dascăl (1-3, 5,14).

DĂSCĂLÍE, (2, 3) dăscălii, s. f. 1. Profesiunea de dascăl. 2. Povață; p. ext. dojană, mustrare. 3. (Înv.) Iscusință, pricepere. – Dascăl + suf. -ie.

DĂSCĂLÍE, (2, 3) dăscălii, s. f. 1. Profesiunea de dascăl (1). Într-un rînd, în cei din urmă ani de dăscălie, a primit vizita unuia din cei de sus. SADOVEANU, O. A. I 163. Văzînd... că norocul îi stă împotrivă, se potoli oarecum și se apucă iară de dăscălia lui. ISPIRESCU, L. 276. 2. Povață; p. ext. dojană, mustrare. Te rog, nu cuvinte; n-am umor s-ascult dăscălii; răspunsul meu ar fi fără replică. NEGRUZZI, S. III 155. 3. (Învechit) Iscusință, pricepere, dibăcie. Iară de steag o lopată Prelungă avea și cu dăscălie Făcută de maistor Pintilie. BUDAI-DELEANU, Ț. 95.

DĂSCĂLÍE ~i f. 1) la sing. Funcție de dascăl. 2) la sing. Durata de exercitare a unei astfel de funcții. 3) înv. Învățătură care călăuzește pe cineva în diverse sițuații; îndrumare; povață; sfat. [Art. dăscălia; G.-D. dăscăliei; Sil. -li-e] / dascăl + suf. ~ie

dăscălie f. învățătura și meseria de dascăl.

dăscălíe f. Fam. Profesiunea de dascăl.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dăscălíe (rar) s. f., art. dăscălía, g.-d. art. dăscălíei; (povețe) pl. dăscălíi, art. dăscălíile

dăscălíe s. f., g.-d. art. dăscălíei; (povețe) pl. dăscălíi, art. dăscălíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DĂSCĂLÍE s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, îndemn, îndrumare, învățătură, morală, mustrare, observație, povață, povățuire, profesorat, reproș, sfat, știință, vorbă.

dăscălie s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. ÎNDEMN. ÎNDRUMARE. ÎNVĂȚĂTURĂ. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAȚIE. POVAȚĂ. POVĂȚUIRE. PROFESORAT. REPROȘ. SFAT. ȘTIINȚĂ. VORBĂ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

dăscălíe, dăscălii s. f. Școală care funcționa pe lângă unele bis. în sec. 18 în Moldova și Țara Românească, unde învățau copii din toate păturile sociale și se vorbea românește. – Din dascăl + suf. -ie.

Intrare: dăscălie
dăscălie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăscălie
  • dăscălia
plural
  • dăscălii
  • dăscăliile
genitiv-dativ singular
  • dăscălii
  • dăscăliei
plural
  • dăscălii
  • dăscăliilor
vocativ singular
plural
dascalie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

dăscălie dascalie rar

etimologie:

  • Dascăl + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09