2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂNȚUÍRE, dănțuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a dănțui și rezultatul ei; dănțuit. – V. dănțui.

dănțuire sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: dănțui] 1 Dansare. 2 (Fig) Săltare.

DĂNȚUÍRE, dănțuiri, s. f. Acțiunea de a dănțui și rezultatul ei; dănțuit. – V. dănțui.

DĂNȚUÍ, dănțuiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A dansa. ◊ Isaia dânțuiește = numele unei cântări bisericești de la sfârșitul cununiei; fig. căsătorie. ♦ Fig. A sălta. – Danț + suf. -ui.

dănțuí vi [At: DLR / Pzi: ~esc / E: danț + -ui] (Pop) 1 A dansa. 2 (Îs) Isaia ~ește Ritual bisericesc practicat la sfârșitul cununiei. 3 (Îas; fig) Căsătorie. 4 (Fig) A sălta.

Isaia-dănțuiește smi [At: ȘĂINEANU, D. U. / P: I-sa-i-a- / E: nct] 1 Cântare care se interpretează la sfârșitul ceremoniei cununiei și care începe cu aceste cuvinte. 2 (Îlv) A cânta (sau a juca) ~ A se cununa.

DĂNȚUÍ, dănțuiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A dansa. ◊ Isaia dănțuiește = numele unei cântări bisericești care se cântă la sfârșitul cununiei; fig. căsătorie. ♦ Fig. A sălta. – Danț + suf. -ui.

DĂNȚUÍ, dănțuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit și popular) A dansa, a juca. Parcă umbla dănțuind sau ar fi fost oricînd gata să zboare. DUMITRIU, V. L. 7. ◊ (Bis.) Isaia dănțuiește = numele unei cîntări bisericești, care se cîntă la sfîrșitul cununiei; fig. căsătorie. În sfîrșit am prins doi în capcană... însă nu mi-o pominit nici bechi de Isaia dănțuiește. ALECSANDRI, T. I 132. ◊ Expr. (Învechit) A dănțui pe funie (sau pe frînghie) = a umbla pe funie, făcînd fel de fel de figuri; a face echilibristică. [Deprinderea] chiar și pe frînghie a dănțui ne-nvață. NEGRUZZI, S. II 260. ◊ Tranz. (Complementul indică un anumit dans) Polca, polca, vesel joc... plini de foc, Vesel noi te dănțuim! ALECSANDRI, T. I 155. (Cu complement intern) Jupînul (cutare) Danțu-mi dănțuiește. TEODORESCU, P. P. 78. ♦ A umbla făcînd mișcări ca de dans; a sălta. Trăsura inginerului s-a apropiat cu caii dănțuind în ham. GALAN, Z. R. 87. ◊ Fig. Între el și rîul de fontă topită, pe care dănțuia o creastă de flăcări, se mișcau umbrele negre ale topitorilor. V. ROM. noiembrie 1950, 43. – Prez. ind. și: dănțui (BENIUC, V. 38).

DĂNȚUÍ, dănțuiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A dansa. ◊ Isaia dănțuiește = numele unei cântări bisericești care se cântă la sfârșitul cununiei; fig. căsătorie. ◊ Tranz. Polca, polca, vesel joc... noi te dănțuim (ALECSANDRI). ♦ Fig. A sălta. – Din danț.

A DĂNȚUÍ ~iésc intranz. pop. v. A DANSA.Isaia ~iește cântare bisericească care se cântă la sfârșitul cununiei. [Sil. -țu-i] /dans + suf. ~ui

dănțuì v. a juca, a-și mișca corpul în cadență (v. Isaia).

Isaia-dănțuiește n. 1. imn cântat la sfârșitul cununiei: azi cântăm Isaia-dănțuiește împreună AL.; 2. hora nunții: am jucat Isaia când cu răsmerița AL.; 3. fam. căsătorie: m’am jertfit pe altarul lui lsaia-dănțuiește AL.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dănțuíre (pop.) s. f., g.-d. art. dănțuírii; pl. dănțuíri

dănțuíre s. f., g.-d. art. dănțuírii; pl. dănțuíri

dănțuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dănțuiésc, imperf. 3 sg. dănțuiá; conj. prez. 3 dănțuiáscă

dănțuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dănțuiésc, imperf. 3 sg. dănțuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. dănțuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dănțuí, dănțuiesc, vb. tranz. – (reg.) A dansa. – Din danț (DLRM, DEX, MDA).

arată toate definițiile

Intrare: dănțuire
dănțuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dănțuire
  • dănțuirea
plural
  • dănțuiri
  • dănțuirile
genitiv-dativ singular
  • dănțuiri
  • dănțuirii
plural
  • dănțuiri
  • dănțuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: dănțui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dănțui
  • dănțuire
  • dănțuit
  • dănțuitu‑
  • dănțuind
  • dănțuindu‑
singular plural
  • dănțuiește
  • dănțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dănțuiesc
(să)
  • dănțuiesc
  • dănțuiam
  • dănțuii
  • dănțuisem
a II-a (tu)
  • dănțuiești
(să)
  • dănțuiești
  • dănțuiai
  • dănțuiși
  • dănțuiseși
a III-a (el, ea)
  • dănțuiește
(să)
  • dănțuiască
  • dănțuia
  • dănțui
  • dănțuise
plural I (noi)
  • dănțuim
(să)
  • dănțuim
  • dănțuiam
  • dănțuirăm
  • dănțuiserăm
  • dănțuisem
a II-a (voi)
  • dănțuiți
(să)
  • dănțuiți
  • dănțuiați
  • dănțuirăți
  • dănțuiserăți
  • dănțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • dănțuiesc
(să)
  • dănțuiască
  • dănțuiau
  • dănțui
  • dănțuiseră
verb (VT343)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dănțui
  • dănțuire
  • dănțuit
  • dănțuitu‑
  • dănțuind
  • dănțuindu‑
singular plural
  • dănțuie
  • dănțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dănțui
(să)
  • dănțui
  • dănțuiam
  • dănțuii
  • dănțuisem
a II-a (tu)
  • dănțui
(să)
  • dănțui
  • dănțuiai
  • dănțuiși
  • dănțuiseși
a III-a (el, ea)
  • dănțuie
(să)
  • dănțuie
  • dănțuia
  • dănțui
  • dănțuise
plural I (noi)
  • dănțuim
(să)
  • dănțuim
  • dănțuiam
  • dănțuirăm
  • dănțuiserăm
  • dănțuisem
a II-a (voi)
  • dănțuiți
(să)
  • dănțuiți
  • dănțuiați
  • dănțuirăți
  • dănțuiserăți
  • dănțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • dănțuie
(să)
  • dănțuie
  • dănțuiau
  • dănțui
  • dănțuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dănțuire

etimologie:

  • vezi dănțui.
    surse: DEX '09

dănțui

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • Parcă umbla dănțuind sau ar fi fost oricînd gata să zboare. DUMITRIU, V. L. 7.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Isaia dănțuiește = numele unei cântări bisericești care se cântă la sfârșitul cununiei.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.2. expresie învechit A dănțui pe funie (sau pe frânghie) = a umbla pe funie, făcînd fel de fel de figuri; a face echilibristică.
      exemple
      • [Deprinderea] chiar și pe frînghie a dănțui ne-nvață. NEGRUZZI, S. II 260.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv (Complementul indică un anumit dans) Polca, polca, vesel joc... plini de foc, Vesel noi te dănțuim! ALECSANDRI, T. I 155.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv (Cu complement intern) Jupînul (cutare) Danțu-mi dănțuiește. TEODORESCU, P. P. 78.
        surse: DLRLC
    • 1.3. figurat A umbla făcând mișcări ca de dans.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sălta attach_file 2 exemple
      exemple
      • Trăsura inginerului s-a apropiat cu caii dănțuind în ham. GALAN, Z. R. 87.
        surse: DLRLC
      • figurat Între el și rîul de fontă topită, pe care dănțuia o creastă de flăcări, se mișcau umbrele negre ale topitorilor. V. ROM. noiembrie 1950, 43.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Danț + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX