6 definiții pentru dănțuit (dănțuire)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DĂNȚUIT s. n. (Pop.) Dănțuire. – V. dănțui.
dănțuit sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: dănțui] 1 Dansare. 2 (Fig) Săltare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DĂNȚUIT, dănțuituri, s. n. Dănțuire. – V. dănțui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dănțuit (pop.) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dănțuit (pop.) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dănțuit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: dănțuit (dănțuire)
dănțuit2 (dănțuire) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
dănțuit, dănțuiturisubstantiv neutru
- 1. Dănțuire. DEX '09
etimologie:
- dănțui. DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.