6 definiții pentru dănțuire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂNȚUIRE, dănțuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a dănțui și rezultatul ei; dănțuit. – V. dănțui.

dănțuire sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: dănțui] 1 Dansare. 2 (Fig) Săltare.

DĂNȚUIRE, dănțuiri, s. f. Acțiunea de a dănțui și rezultatul ei; dănțuit. – V. dănțui.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dănțuire (pop.) s. f., g.-d. art. dănțuirii; pl. dănțuiri

dănțuire (pop.) s. f., g.-d. art. dănțuirii; pl. dănțuiri

dănțuire s. f., g.-d. art. dănțuirii; pl. dănțuiri

Intrare: dănțuire
dănțuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dănțuire
  • dănțuirea
plural
  • dănțuiri
  • dănțuirile
genitiv-dativ singular
  • dănțuiri
  • dănțuirii
plural
  • dănțuiri
  • dănțuirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dănțuire, dănțuirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi dănțui. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.