opțiuni
  • info
2 intrări
18 definiții

Explicative DEX

dănănăi vtr [At: DLR ms / Pzi: ~iesc / E: ns cf dănănăi] 1-4 A dăina1 (1-4).

dănănăì v. 1. a se legăna, a oscila; 2. a cânta tărăgănat. [Onomatopee (v. dăndanì)].

DĂNĂNAIE, dănănăi, s. f. (Reg.) 1. Ciudățenie, năzdrăvănie; bazaconie. 2. Belea, pacoste, năpastă. 3. Gălăgie, zarvă. – Din dandanaie.

DĂNĂNAIE, dănănăi, s. f. (Reg.) 1. Ciudățenie, năzdrăvănie; bazaconie. 2. Belea, pacoste, năpastă. 3. Gălăgie, zarvă. – Din dandanaie.

dananaie[1] sf vz dănănaie

  1. Variantă neatestată de def. principală — LauraGellner

dănănaie sf [At: HELIADE, O. II, 114 / Pl: dănănăi / E: dănăna + -aie] 1 (Îvr) Poznă1. 2 (Pex) Faptă de mirare Si: dăndănaie (2). 3 (Fam) Lucru neobișnuit. 4 (Pex) Ceartă. 5 (Pex) Scandal. 6 (Reg) Ciudățenie. 7 Belea. 8 (Înv) Tumult1. 9 (Reg; Mun) Furtună. 10 (Reg; lpl) Catrafuse.

DĂNĂNAIE sf. F 1 Ciudățenie, minunăție, lucru de mirare: dar ce ~ o mai fi aceasta? (FIL.) 2 Olten. Catrafuse, calabalîc (CIAUȘ.).

❍ DĂNDĂNAIE sf. F Mold. = DĂNĂNAIE: cînd mai vede și astă ~, crăpa de ciudă (CRG.) [dănănaie + dandana].

DĂNĂNAIE, dănănăi, s. f. (Regional) 1. Ciudățenie, minunăție, năzdrăvănie; bazaconie, comedie. Dar ce dănănaie o mai fi aceasta, că n-am auzit pînă acum vorbindu-se de dînsa? FILIMON, C. 153. 2. Belea, pacoste, bucluc, năpastă, dandana (2). 3. Zgomot mare, gălăgie, zarvă, hărmălaie, larmă.

dănănaie f. minunăție, lucru de mirare: ce dănănaie o mai fi și aceasta? FIL. [Derivat din dănănăi: lit ceva ce oscilează în depărtare (v. dăndănaie)].

dănănáĭe f., pl. ăĭ (d. dădănăĭesc. V. bănănaĭe). Munt. Fam. Comedie, minunăție, extravaganță: mare dănănaĭe și asta! – Și dăndănaĭe (Mold.).

dănănăĭésc v. intr. (var. a luĭ bănănăĭesc). Rar. Bălălăĭesc.

Ortografice DOOM

dănănaie (reg.) s. f., art. dănănaia, g.-d. art. dănănăii; pl. dănănăi, art. dănănăile (desp. -nă-i-)

dănănaie (reg.) s. f., art. dănănaia, g.-d. art. dănănăii; pl. dănănăi

dănănaie s. f. (sil. -na-ie-), art. dănănaia; pl. dănănăi

Etimologice

dănănăi (-ăesc, -it), vb. – A legăna, a agita, a clătina. Creație expresivă, cf. bănănăi, dănăi. – Der. dăndănae (var. dănănae), s. f. (extravaganță, aiureală), din încrucișarea cu dandana.

Sinonime

DĂNĂNAIE s. v. balamuc, bazaconie, belea, bizarerie, bâzdâganie, boarfe, boroboață bucluc, bulendre, calabalâc, catrafuse, ciudățenie, curiozitate, dandana, drăcie, drăcovenie, gălăgie, hărmălaie, huiet, ispravă, încurcătură, larmă, minunăție, năpastă, năstrușnicie, năzbâtie, năzdrăvănie, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, poznă, rău, scandal, supărare, șotie, tămbălău, tărăboi, tevatură, trăsnaie, troace, tumult, țoale, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

dănănaie s. v. BALAMUC. BAZACONIE. BELEA. BIZARERIE. BÎZDÎGANIE. BOARFE. BOROBOAȚĂ. BUCLUC. BULENDRE. CALABALÎC. CATRAFUSE. CIUDĂȚENIE. CURIOZITATE. DANDANA. DRĂCIE. DRĂCOVENIE. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. ISPRAVĂ. ÎNCURCĂTURĂ. LARMĂ. MINUNĂȚIE. NĂPASTĂ. NĂSTRUȘNICIE. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. POZNĂ. RĂU. SCANDAL. SUPĂRARE. ȘOTIE. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TRĂSNAIE. TROACE. TUMULT. ȚOALE. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT.

Arhaisme și regionalisme

dănănăi, pers. 3 sg. dănănăie, vb. IV (refl., reg.) 1. a se legăna, a oscila. 2. a cânta tărăgănat.

Intrare: dănănăi
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dănănăi
  • dănănăire
  • dănănăit
  • dănănăitu‑
  • dănănăind
  • dănănăindu‑
 singular plural
  • dănănăiește
  • dănănăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dănănăiesc
 (să)
  • dănănăiesc
  • dănănăiam
  • dănănăii
  • dănănăisem
a II-a (tu)
  • dănănăiești
 (să)
  • dănănăiești
  • dănănăiai
  • dănănăiși
  • dănănăiseși
a III-a (el, ea)
  • dănănăiește
 (să)
  • dănănăiască
  • dănănăia
  • dănănăi
  • dănănăise
plural I (noi)
  • dănănăim
 (să)
  • dănănăim
  • dănănăiam
  • dănănăirăm
  • dănănăiserăm
  • dănănăisem
a II-a (voi)
  • dănănăiți
 (să)
  • dănănăiți
  • dănănăiați
  • dănănăirăți
  • dănănăiserăți
  • dănănăiseți
a III-a (ei, ele)
  • dănănăiesc
 (să)
  • dănănăiască
  • dănănăiau
  • dănănăiră
  • dănănăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dănănăi
  • dănănăire
  • dănănăit
  • dănănăitu‑
  • dănănăind
  • dănănăindu‑
 singular plural
  • dănănăie
  • dănănăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dănănăi
 (să)
  • dănănăi
  • dănănăiam
  • dănănăii
  • dănănăisem
a II-a (tu)
  • dănănăi
 (să)
  • dănănăi
  • dănănăiai
  • dănănăiși
  • dănănăiseși
a III-a (el, ea)
  • dănănăie
 (să)
  • dănănăie
  • dănănăia
  • dănănăi
  • dănănăise
plural I (noi)
  • dănănăim
 (să)
  • dănănăim
  • dănănăiam
  • dănănăirăm
  • dănănăiserăm
  • dănănăisem
a II-a (voi)
  • dănănăiți
 (să)
  • dănănăiți
  • dănănăiați
  • dănănăirăți
  • dănănăiserăți
  • dănănăiseți
a III-a (ei, ele)
  • dănănăie
 (să)
  • dănănăie
  • dănănăiau
  • dănănăiră
  • dănănăiseră
Intrare: dănănaie
dănănaie substantiv feminin
  • silabație: -na-ie info
substantiv feminin (F131)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dănănaie
  • dănănaia
plural
  • dănănăi
  • dănănăile
genitiv-dativ singular
  • dănănăi
  • dănănăii
plural
  • dănănăi
  • dănănăilor
vocativ singular —
plural —
dananaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dănănaie, dănănăisubstantiv feminin

regional
etimologie:
  • dandanaie DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.