2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dănănăí vtr [At: DLR ms / Pzi: ~iesc / E: ns cf dănănăi] 1-4 A dăina1 (1-4).

dănănăì v. 1. a se legăna, a oscila; 2. a cânta tărăgănat. [Onomatopee (v. dăndanì)].

DĂNĂNÁIE, dănănăi, s. f. (Reg.) 1. Ciudățenie, năzdrăvănie; bazaconie. 2. Belea, pacoste, năpastă. 3. Gălăgie, zarvă. – Din dandanaie.

DĂNĂNÁIE, dănănăi, s. f. (Reg.) 1. Ciudățenie, năzdrăvănie; bazaconie. 2. Belea, pacoste, năpastă. 3. Gălăgie, zarvă. – Din dandanaie.

dananáie[1] sf vz dănănaie

  1. Variantă neatestată de def. principală — LauraGellner

dănănáie sf [At: HELIADE, O. II, 114 / Pl: dănănăi / E: dănăna + -aie] 1 (Îvr) Poznă1. 2 (Pex) Faptă de mirare Si: dăndănaie (2). 3 (Fam) Lucru neobișnuit. 4 (Pex) Ceartă. 5 (Pex) Scandal. 6 (Reg) Ciudățenie. 7 Belea. 8 (Înv) Tumult1. 9 (Reg; Mun) Furtună. 10 (Reg; lpl) Catrafuse.

DĂNĂNÁIE, dănănăi, s. f. (Regional) 1. Ciudățenie, minunăție, năzdrăvănie; bazaconie, comedie. Dar ce dănănaie o mai fi aceasta, că n-am auzit pînă acum vorbindu-se de dînsa? FILIMON, C. 153. 2. Belea, pacoste, bucluc, năpastă, dandana (2). 3. Zgomot mare, gălăgie, zarvă, hărmălaie, larmă.

dănănaie f. minunăție, lucru de mirare: ce dănănaie o mai fi și aceasta? FIL. [Derivat din dănănăi: lit ceva ce oscilează în depărtare (v. dăndănaie)].

dănănáĭe f., pl. ăĭ (d. dădănăĭesc. V. bănănaĭe). Munt. Fam. Comedie, minunăție, extravaganță: mare dănănaĭe și asta! – Și dăndănaĭe (Mold.).

dănănăĭésc v. intr. (var. a luĭ bănănăĭesc). Rar. Bălălăĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dănănáie (reg.) s. f., art. dănănáia, g.-d. art. dănănắii; pl. dănănắi

dănănáie s. f. (sil. -na-ie-), art. dănănáia; pl. dănănăi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DĂNĂNÁIE s. v. balamuc, bazaconie, belea, bizarerie, bâzdâganie, boarfe, boroboață bucluc, bulendre, calabalâc, catrafuse, ciudățenie, curiozitate, dandana, drăcie, drăcovenie, gălăgie, hărmălaie, huiet, ispravă, încurcătură, larmă, minunăție, năpastă, năstrușnicie, năzbâtie, năzdrăvănie, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, poznă, rău, scandal, supărare, șotie, tămbălău, tărăboi, tevatură, trăsnaie, troace, tumult, țoale, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

dănănaie s. v. BALAMUC. BAZACONIE. BELEA. BIZARERIE. BÎZDÎGANIE. BOARFE. BOROBOAȚĂ. BUCLUC. BULENDRE. CALABALÎC. CATRAFUSE. CIUDĂȚENIE. CURIOZITATE. DANDANA. DRĂCIE. DRĂCOVENIE. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. ISPRAVĂ. ÎNCURCĂTURĂ. LARMĂ. MINUNĂȚIE. NĂPASTĂ. NĂSTRUȘNICIE. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. POZNĂ. RĂU. SCANDAL. SUPĂRARE. ȘOTIE. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TRĂSNAIE. TROACE. TUMULT. ȚOALE. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dănănăí (-ăésc, -ít), vb. – A legăna, a agita, a clătina. Creație expresivă, cf. bănănăi, dănăi.Der. dăndănae (var. dănănae), s. f. (extravaganță, aiureală), din încrucișarea cu dandana.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dănănăí, pers. 3 sg. dănănăie, vb. IV (refl., reg.) 1. a se legăna, a oscila. 2. a cânta tărăgănat.

Intrare: dănănăi
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dănănăi
  • dănănăire
  • dănănăit
  • dănănăitu‑
  • dănănăind
  • dănănăindu‑
singular plural
  • dănănăiește
  • dănănăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dănănăiesc
(să)
  • dănănăiesc
  • dănănăiam
  • dănănăii
  • dănănăisem
a II-a (tu)
  • dănănăiești
(să)
  • dănănăiești
  • dănănăiai
  • dănănăiși
  • dănănăiseși
a III-a (el, ea)
  • dănănăiește
(să)
  • dănănăiască
  • dănănăia
  • dănănăi
  • dănănăise
plural I (noi)
  • dănănăim
(să)
  • dănănăim
  • dănănăiam
  • dănănăirăm
  • dănănăiserăm
  • dănănăisem
a II-a (voi)
  • dănănăiți
(să)
  • dănănăiți
  • dănănăiați
  • dănănăirăți
  • dănănăiserăți
  • dănănăiseți
a III-a (ei, ele)
  • dănănăiesc
(să)
  • dănănăiască
  • dănănăiau
  • dănănăi
  • dănănăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dănănăi
  • dănănăire
  • dănănăit
  • dănănăitu‑
  • dănănăind
  • dănănăindu‑
singular plural
  • dănănăie
  • dănănăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dănănăi
(să)
  • dănănăi
  • dănănăiam
  • dănănăii
  • dănănăisem
a II-a (tu)
  • dănănăi
(să)
  • dănănăi
  • dănănăiai
  • dănănăiși
  • dănănăiseși
a III-a (el, ea)
  • dănănăie
(să)
  • dănănăie
  • dănănăia
  • dănănăi
  • dănănăise
plural I (noi)
  • dănănăim
(să)
  • dănănăim
  • dănănăiam
  • dănănăirăm
  • dănănăiserăm
  • dănănăisem
a II-a (voi)
  • dănănăiți
(să)
  • dănănăiți
  • dănănăiați
  • dănănăirăți
  • dănănăiserăți
  • dănănăiseți
a III-a (ei, ele)
  • dănănăie
(să)
  • dănănăie
  • dănănăiau
  • dănănăi
  • dănănăiseră
Intrare: dănănaie
dănănaie substantiv feminin
  • silabație: -na-ie info
substantiv feminin (F131)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dănănaie
  • dănănaia
plural
  • dănănăi
  • dănănăile
genitiv-dativ singular
  • dănănăi
  • dănănăii
plural
  • dănănăi
  • dănănăilor
vocativ singular
plural
dananaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dănănaie dananaie regional

etimologie:

  • dandanaie
    surse: DEX '09