10 definiții pentru dăinuitor dăimăitor dăinitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dăinuitor, ~oare a [At: I. IONESCU, D. 218 / V: (îvr) ~nitor, ~năi~ / Pl: ~i, ~oare / E: dăinui + -tor] Care dăinuiește Si: durabil, persistent, stăruitor, stătător, (liv) subzistent, (înv) trăitor.

DĂINUITÓR, -OÁRE, dăinuitori, -oare, adj. Care dăinuiește; durabil, trainic, persistent. [Pr.: -nu-i-] – Dăinui + suf. -tor.

DĂINUITÓR, -OÁRE, dăinuitori, -oare, adj. Care dăinuiește; durabil, trainic, persistent. [Pr.: -nu-i-] – Dăinui + suf. -tor.

DĂINUITÓR, -OÁRE, dăinuitori, -oare, adj. Care dăinuiește; durabil, persistent, trainic. Că se-ngrozesc de moarte zgîrciții, mă pricep, Și-ndrăgostiții tineri cîți dragostea și-o-ncep, Că au și unii și-alții comori dăinuitoare. MACEDONSKI, O. II 74. Ferice de voi, care credeți că toate sînt adevărate și dăinuitoare. SLAVICI, N. I 243. Vînătorul... să dea nevinovaților săi adversari un răgaz ce, în curînd, îi va asigura, tot lui, o mai spornică și mai dăinuitoare izbîndă. ODOBESCU, S. III 38. – Pronunțat: -nu-i-.

DĂINUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care dăinuiește; persistent; peren. [Sil. dăi-nu-i-] /a dăinui + suf. ~tor

dăimăitor, ~oare a vz dăinuitor

dăinitor, ~oare a vz dăinuitor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dăinuitór (dăi-nu-i-) (rar) adj. m., pl. dăinuitóri; f. sg. și pl. dăinuitoáre

dăinuitór adj. m., pl. dăinuitóri; f. sg. și pl. dăinuitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DĂINUITÓR adj. v. durabil, rezistent, solid, trainic.

dăinuitor adj. v. DURABIL. REZISTENT. SOLID. TRAINIC.

Intrare: dăinuitor
dăinuitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăinuitor
  • dăinuitorul
  • dăinuitoru‑
  • dăinuitoare
  • dăinuitoarea
plural
  • dăinuitori
  • dăinuitorii
  • dăinuitoare
  • dăinuitoarele
genitiv-dativ singular
  • dăinuitor
  • dăinuitorului
  • dăinuitoare
  • dăinuitoarei
plural
  • dăinuitori
  • dăinuitorilor
  • dăinuitoare
  • dăinuitoarelor
vocativ singular
plural
dăimăitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dăinitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)