peren, ~ă a [At: CALENDAR (1860), 120/20 / Pl: ~i, ~e / E: lat perenis, fr pérenne] 1 (D. plante; îoc anual) Care trăiește mai mulți ani, fără a fi nevoie de o nouă însămânțare, și rodește în fiecare an Si: vivace, (rar) perenal, perenant, perenic. 2 (Îs) Cultură ~ă Recoltare de mai multe ori pe an a plantelor de pe o suprafață cultivată. 3 (Rar) Cu caracter stabil. 4 De lungă durată sau permanent Si: veșnic.

PEREN, -Ă, pereni, -e, adj. (Despre plante) Care trăiește și rodește mai mulți ani, rădăcina continuînd să trăiască în timp ce tulpina se înnoiește în fiecare an; vivace; p. ext. cu caracter stabil, de lungă durată. Ierburi perene. ▭ Căderea prematură a frunzelor este un fenomen general la plantele perene și lemnoase atacate de rugină. SĂVULESCU, M. U. I 96.

PEREN, -Ă adj. (Despre plante) Care trăiește și rodește mai mulți ani fără să fie nevoie de o nouă însămînțare; vivace; (p. ext.) de lungă durată. ♦ Cultură perenă = recoltarea de mai multe ori pe an a unei suprafețe cultivate. [Cf. fr. pérenne, lat. perennis].

PEREN, -Ă adj. 1. (despre plante) cu rădăcini care persistă în sol mai mulți ani; vivace. 2. cu caracter stabil, de lungă durată. (< fr. pérenne, lat. perennis)

PEREN ~ă (~i, ~e) 1) (despre plante) Care trăiește și rodește mai mulți ani, având rădăcină persistentă; cu capacitatea de a trăi și de a rodi mai mulți ani de-a rândul; vivace. 2) fig. Care durează un timp îndelungat; de lungă durată; persistent; dăinuitor. /<lat. perennis, fr. pérenne

*perén, -ă adj. (lat. per-ennis, d. per, pin, și annus, an). Bot. Plantă perenă, care durează mulțĭ anĭ, ca arboriĭ.

peren adj. m., pl. pereni; f. perenă, pl. perene

peren adj. m., pl. pereni; f. perenă, pl. perene

peren adj. m., pl. pereni; f. sg. perenă, pl. perene

PEREN adj. (BOT.) vivace, (rar) perenic. (Plantă ~.)

PEREN adj. v. durabil, persistent, rezistent, trainic.

PEREN adj. (BOT.) vivace, (rar) perenic. (Plantă ~.)

peren adj. v. DURABIL. PERSISTENT. REZISTENT. TRAINIC.

Peren ≠ trecător, vremelnic