2 intrări

20 de definiții

CURSOÁRE, cursori, s. f. (Înv.) Curent, flux; forță. – Lat. cursoria.

CURSOÁRE, cursori, s. f. (Înv.) Curent, flux; forță. – Lat. cursoria.

CURSOÁRE, cursori, s. f. (Învechit) Curent, forță, flux. Cursoarea ce tîra pe Mihai și-l împingea în Ardeal era puternică. BĂLCESCU, O. II 225.

cursoáre (înv.) s. f., g.-d. art. cursórii; pl. cursóri

cursoáre s. f., g.-d. art. cursórii; pl. cursóri

CURSOÁRE s. v. curent, curs.

cursoáre, cursóri, s.f. (înv.) 1. curent, curs, flux; forță. 2. curgere, scurgere, hemoragie. 3. diaree, urdinare, cufureală. 4. dezvoltare, evoluție. 5. trecerea timpului, durata sa, cursul anilor.

cursoare f. curent: cursoarea ce împingea pe Mihaiu în Ardeal BĂLC.

cursoáre f., pl. orĭ (d. curs). Vechĭ. Curgere, curs. Curent: l-a luat cursoarea apeĭ. Scursoare, boală purulentă: bolind la ochĭ de cursoare (Dos.). Fig. Curent politic. Cursu timpuluĭ: într'acea cursoare de anĭ.

CURSÓR, cursoare, s. n. Dispozitiv mic (de metal) care alunecă de-a lungul unei rigle sau al unei tije gradate sau care se învârtește în jurul unei piese circulare gradate, permițând citirea gradațiilor. – Din fr. curseur, lat. cursor.

CURSÓR, cursoare, s. n. Dispozitiv mic (de metal) care alunecă de-a lungul unei rigle sau al unei tije gradate sau care se învârtește în jurul unei piese circulare gradate, permițând citirea gradațiilor. – Din fr. curseur, lat. cursor.

CURSÓR, cursoare, s. n. Dispozitiv (mic) de metal sau de alt material dur care alunecă de-a lungul unei rigle sau a unei tije gradate sau se învîrtește în jurul unei piese circulare gradate, permițînd citirea gradațiilor, după caz. Cursorul riglei de calcul.

cursór s. n., pl. cursoáre

cursór s. n., pl. cursoáre

CURSÓR s. (TEHN.) glisor.

CURSÓR s.n. Piesă mobilă care alunecă de-a lungul unei rigle, unei tije gradate etc., permițând citirea gradațiilor. [Cf. fr. curseur].

CURSÓR s. n. 1. piesă mobilă care alunecă pe o tijă, pe o riglă gradată etc. 2. (inform.) linie de subliniere clipitoare, afișată pe prima poziție liberă de un calculator. (< fr. curseur, lat. cursor)

CURSÓR ~oáre n. tehn. Mică piesă mobilă care alunecă pe o riglă sau pe o tijă gradată, indicând gradațiile. /<fr. curseur, lat. cursor


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CURSÓR (‹ fr., lat.) s. n. 1. Piesă mică, mobilă, care se deplasează pe o riglă, pe o tijă etc., prevăzută cu gradații, folosită la citirea acestora (c. riglei de calcul). 2. (INFORM.) Caracter special, utilizat pentru localizarea elementelor unei imagini pe ecranul unui display. În cazul terminalelor cu afișare pe tub catodic, c. poate fi reprezentat printr-o linie plasată deasupra sau sub poziția unui caracter și poate fi deplasat pe ecran prin execuția unui program de afișare sau la comanda utilizatorului.

Intrare: cursoare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cursoare cursoarea
plural cursori cursorile
genitiv-dativ singular cursori cursorii
plural cursori cursorilor
vocativ singular
plural
Intrare: cursor
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cursor cursorul
plural cursoare cursoarele
genitiv-dativ singular cursor cursorului
plural cursoare cursoarelor
vocativ singular
plural