cursoare sf [At: DOSOFTEI, V. S. 176 / Pl: ~ori / E: curs⁴ + -oare] (Înv) 1 Curgere. 2 Curent. 3 Flux. 4 Forță.

† CURSOARE sf. 1 ‡ Curgere, curs: cursori de ape; ~ de ani ¶ 2 ‡ Scurgere, scursoare ¶ 3 Curent: ~a ce tîra pe Mihai și îl împingea în Ardeal era puternică (BĂLC.) [lat. cursoria].

CURSOARE, cursori, s. f. (Învechit) Curent, forță, flux. Cursoarea ce tîra pe Mihai și-l împingea în Ardeal era puternică. BĂLCESCU, O. II 225.

cursoare f. curent: cursoarea ce împingea pe Mihaiu în Ardeal BĂLC.

cursoáre f., pl. orĭ (d. curs). Vechĭ. Curgere, curs. Curent: l-a luat cursoarea apeĭ. Scursoare, boală purulentă: bolind la ochĭ de cursoare (Dos.). Fig. Curent politic. Cursu timpuluĭ: într’acea cursoare de anĭ.

cursor² sm [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 187 / Pl: ~i / E: lat cursor] (Ltr) Conducător de car.

cursor¹ sn [At: CADE / Pl: ~oare / E: fr curseur, lat cursor] Dispozitiv mic (de metal) care alunecă de-a lungul unei rigle sau al unei tije gradate ori care se învârtește în jurul unei piese circulare gradate, permițând citirea gradațiilor.

* CURSOR sm. 1 📻 Dispozitiv care alunecă de-a lungul unei gradații și care permite citirea ei exactă ¶ 2 💫 Fir mobil prin depărtarea căruia se pot măsura diametrele aparente ale astrelor [fr.].

CURSOR, cursoare, s. n. Dispozitiv (mic) de metal sau de alt material dur care alunecă de-a lungul unei rigle sau a unei tije gradate sau se învîrtește în jurul unei piese circulare gradate, permițînd citirea gradațiilor, după caz. Cursorul riglei de calcul.

CURSOR s.n. Piesă mobilă care alunecă de-a lungul unei rigle, unei tije gradate etc., permițînd citirea gradațiilor. [Cf. fr. curseur].

CURSOR s. n. 1. piesă mobilă care alunecă pe o tijă, pe o riglă gradată etc. 2. (inform.) linie de subliniere clipitoare, afișată pe prima poziție liberă de un calculator. (< fr. curseur, lat. cursor)

CURSOR ~oare n. tehn. Mică piesă mobilă care alunecă pe o riglă sau pe o tijă gradată, indicând gradațiile. /<fr. curseur, lat. cursor

cursoare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. cursorii; pl. cursori

cursoare (înv.) s. f., g.-d. art. cursorii; pl. cursori

cursoare s. f., g.-d. art. cursorii; pl. cursori

cursor s. n., pl. cursoare

cursor s. n., pl. cursoare

cursor s. n., pl. cursoare

cursor, pl. cursoare

CURSÓR (< fr., lat.) s. n. 1. Piesă mică, mobilă, care se deplasează pe o riglă, pe o tijă etc., prevăzută cu gradații, folosită la citirea acestora (c. riglei de calcul). 2. (INFORM.) Caracter special, utilizat pentru localizarea elementelor unei imagini pe ecranul unui display. În cazul terminalelor cu afișare pe tub catodic, c. poate fi reprezentat printr-o linie plasată deasupra sau sub poziția unui caracter și poate fi deplasat pe ecran prin execuția unui program de afișare sau la comanda utilizatorului.

CURSOARE s. v. curent, curs.

cursoare s. v. CURENT. CURS.

CURSOR s. (TEHN.) glisor.

cursoare, cursori, s.f. (înv.) 1. curent, curs, flux; forță. 2. curgere, scurgere, hemoragie. 3. diaree, urdinare, cufureală. 4. dezvoltare, evoluție. 5. trecerea timpului, durata sa, cursul anilor.