2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

cursoare sf [At: DOSOFTEI, V. S. 176 / Pl: ~ori / E: curs4 + -oare] (Înv) 1 Curgere. 2 Curent. 3 Flux. 4 Forță.

CURSOÁRE, cursori, s. f. (Înv.) Curent, flux; forță. – Lat. cursoria.

CURSOÁRE, cursori, s. f. (Înv.) Curent, flux; forță. – Lat. cursoria.

CURSOÁRE, cursori, s. f. (Învechit) Curent, forță, flux. Cursoarea ce tîra pe Mihai și-l împingea în Ardeal era puternică. BĂLCESCU, O. II 225.

cursoáre (înv.) s. f., g.-d. art. cursórii; pl. cursóri

cursoáre s. f., g.-d. art. cursórii; pl. cursóri

CURSOÁRE s. v. curent, curs.

cursoáre, cursóri, s.f. (înv.) 1. curent, curs, flux; forță. 2. curgere, scurgere, hemoragie. 3. diaree, urdinare, cufureală. 4. dezvoltare, evoluție. 5. trecerea timpului, durata sa, cursul anilor.

cursoare f. curent: cursoarea ce împingea pe Mihaiu în Ardeal BĂLC.

cursoáre f., pl. orĭ (d. curs). Vechĭ. Curgere, curs. Curent: l-a luat cursoarea apeĭ. Scursoare, boală purulentă: bolind la ochĭ de cursoare (Dos.). Fig. Curent politic. Cursu timpuluĭ: într’acea cursoare de anĭ.

cursor2 sm [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 187 / Pl: ~i / E: lat cursor] (Ltr) Conducător de car.

cursor1 sn [At: CADE / Pl: ~oare / E: fr curseur, lat cursor] Dispozitiv mic (de metal) care alunecă de-a lungul unei rigle sau al unei tije gradate ori care se învârtește în jurul unei piese circulare gradate, permițând citirea gradațiilor.

CURSÓR, cursoare, s. n. Dispozitiv mic (de metal) care alunecă de-a lungul unei rigle sau al unei tije gradate sau care se învârtește în jurul unei piese circulare gradate, permițând citirea gradațiilor. – Din fr. curseur, lat. cursor.

CURSÓR, cursoare, s. n. Dispozitiv mic (de metal) care alunecă de-a lungul unei rigle sau al unei tije gradate sau care se învârtește în jurul unei piese circulare gradate, permițând citirea gradațiilor. – Din fr. curseur, lat. cursor.

CURSÓR, cursoare, s. n. Dispozitiv (mic) de metal sau de alt material dur care alunecă de-a lungul unei rigle sau a unei tije gradate sau se învîrtește în jurul unei piese circulare gradate, permițînd citirea gradațiilor, după caz. Cursorul riglei de calcul.

cursór s. n., pl. cursoáre

cursór s. n., pl. cursoáre

CURSÓR s. (TEHN.) glisor.

CURSÓR s.n. Piesă mobilă care alunecă de-a lungul unei rigle, unei tije gradate etc., permițând citirea gradațiilor. [Cf. fr. curseur].

CURSÓR s. n. 1. piesă mobilă care alunecă pe o tijă, pe o riglă gradată etc. 2. (inform.) linie de subliniere clipitoare, afișată pe prima poziție liberă de un calculator. (< fr. curseur, lat. cursor)

arată toate definițiile

Intrare: cursoare
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cursoare cursoarea
plural cursori cursorile
genitiv-dativ singular cursori cursorii
plural cursori cursorilor
vocativ singular
plural
Intrare: cursor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cursor cursorul
plural cursoare cursoarele
genitiv-dativ singular cursor cursorului
plural cursoare cursoarelor
vocativ singular
plural