flux sn [At: D. ZAMFIRESCU, R. 166/ Pl: ~uri / E: fr flux] 1 Fază de ridicare periodică a nivelului apei oceanelor sau a mărilor deschise, în cadrul fenomenului de maree, sub influența mișcării de rotație a Pământului și a atracției Lunii. 2 (Fig) Revărsare puternică Si: șuvoi, val¹. 3 (Îs) ~ verbal Afluență (precipitată), torent de cuvinte în vorbirea cuiva. 4 (Fiz) Curent de particule. 5 (Fiz; îs) ~ de căldură Energie termică transferată dintr-o suprafață dată în unitatea de timp. 6 (Fiz; îs) ~ luminos Cantitatea de lumină pe care o emite o sursă de lumină într-o unitate de timp. 7 (Fiz; îs) ~ electric Produsul dintre inducția electrică și aria suprafeței perpendiculare pe ea pe care o străbate. 8 (Fiz; îs) ~ magnetic Produsul dintre inducția magnetică și aria suprafeței perpendiculare pe ea pe care o străbate. 9 (Fiz; îs) Densitate de ~ Fluxul (4) raportat la unitatea de arie. 10 (Îs) ~ tehnologic Circulația continuă a materiei prime, a semifabricatelor etc. în succesiunea operațiilor dintr-un proces tehnologic. 11 (Îs) Producție în ~ Formă de organizare superioară a producției, în cadrul căreia produsele se obțin în condiții de adâncă divizare a procesului tehnologic. 12 (Îs) ~ de informație Raportul dintre cantitatea de informație și timpul în care ea este transmisă. 13 (Îs) ~ monetar Ansamblul valorilor schimbate între agenții economici.

*FLUX (pl. -xuri) sn. 1 Mișcarea regulată a apelor mărilor sau oceanelor care se ridică la țărm la anumite ore din zi ¶ 2 Revărsarea în cantitate mare, val: un ~ de sînge i se urcă în creier D. -ZAMF. ¶ 3 Fig. Belșug, cantitate mare, potop: un ~ de vorbe [fr. < lat.].

FLUX, fluxuri, s. n. 1. Ridicarea periodică a nivelului apei unui ocean sau unei mări, sub influența mișcării de rotație a pămîntului și a atracției lunii și soarelui. V. maree. Ca fluxul mării Cresc în mine durerile-valuri, Sfărmînd în drumul lor cotropitor Zăgazurile puse cu învăț. BENIUC, V. 29. 2. Fig. Revărsare puternică, val, năvală. Un flux... de sînge i se urcă în creier. D. ZAMFIRESCU, R. 166. 3. (Fiz.) Curent. ◊ Flux luminos = cantitatea de lumină care trece într-o unitate de timp printr-o anumită suprafață. Flux electric = produsul dintre inducția electrică și aria suprafeței perpendiculare pe ea, pe care o străbate. Flux magnetic = produsul dintre inducția magnetică și aria suprafeței perpendiculare pe ea, pe care o străbate.

FLUX s.n. 1. Creștere periodică a nivelului apei mărilor și oceanelor sub influența mișcării de rotație a Pămîntului și a atracției Lunii și a Soarelui. 2. (Fig.) Revărsare, creștere, șuvoi, val. 3. (Fiz.) Curent. ◊ Flux luminos = cantitate de energie luminoasă emisă de un izvor de lumină într-o unitate de timp; flux electric = produsul dintre inducția electrică și aria suprafeței perpendiculare pe ea pe care o străbate; flux magnetic = totalitatea liniilor de forță care trec printr-un corp oarecare. 4. Flux tehnologic = circulație continuă a materiei prime, a produselor semifabricate sau fabricate într-un proces tehnologic. [Cf. fr. flux, lat. fluxus].

FLUX s. n. 1. creștere periodică a nivelului apei mărilor și oceanelor sub influența mișcării de rotație a Pământului și a atracției Lunii și a Soarelui. 2. (fig.) mare cantitate, revărsare, creștere, șuvoi, val. 3. (fiz.) curent, mișcare de particule. ♦ ~ luminos = energie radiantă emisă de un izvor de lumină într-o unitate de timp; ~ electric = produs dintre inducția electrică și aria suprafeței perpendiculare pe ea pe care o străbate; ~ magnetic = totalitatea liniilor de forță care trec printr-un corp oarecare. 4. ~ tehnologic = succesiunea operațiilor într-un proces tehnologic. 5. ~ de informație = ansamblu de date, informații și decizii necesare desfășurării unei anumite operații sau activități; raportul dintre cantitatea de informație și timpul în care ea este transmisă. ◊ ~ de capital = transformarea, circulația unor fonduri bănești dintr-o țară în alta, ca urmare a efectuării de operații de decontare, împrumuturi sau transformări de depozite bancare. 6. circulație continuă și uniformă a unui lichid (sânge, sevă). 7. pulbere folosită în sudura automată. (< fr. flux, lat. fluxus)

flux s. n. în locuțiunea adv. în flux Pe bandă, industrial ◊ „La Craiova au fost produse în flux, primele autoturisme «Oltcit».” R.l. 4 XI 82 p. 5

FLUX ~uri n. 1) (în opoziție cu reflux) Fenomen natural de creștere periodică a nivelului apei din mări și oceane (datorită atracției Lunii și Soarelui). 2) fig. Creștere a intensității unui proces; afluență. 3) fiz. Curent de particule. ◊ ~ de căldură cantitate de căldură emisă de o sursă într-o unitate de timp. /<fr. flux, lat. fluxus

flux n. 1. mișcare regulată a mării care înaintează spre țărm; 2. fig. potop: flux de vorbe; 3. alternative: fluxul și refluxul lucrurilor omenești.

*flux n., pl. urĭ (lat. fluxus, d. flúere, a curge. V. flutur). O mișcare regulară a oceanuluĭ care consistă în revenirea la mal a apeĭ retrase pin reflux. Fig. Abundanță, potop: flux de vorbe. Med. Scurgere: flux de sînge.

flux s. n., pl. fluxuri

flux s. n., pl. fluxuri

flux s. n., pl. fluxuri

flux, pl. fluxuri

flux.

FLUX s. 1. v. curent. 2. v. debit.

FLUX s. 1. (FIZ.) curent. (~ de particule.) 2. debit. (Are un ~ rapid în vorbire.)

Flux ≠ reflux

flux și reflux expr. (er., înv.) act sexual.