10 definiții pentru cursoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cursoare sf [At: DOSOFTEI, V. S. 176 / Pl: ~ori / E: curs4 + -oare] (Înv) 1 Curgere. 2 Curent. 3 Flux. 4 Forță.

CURSOÁRE, cursori, s. f. (Înv.) Curent, flux; forță. – Lat. cursoria.

CURSOÁRE, cursori, s. f. (Înv.) Curent, flux; forță. – Lat. cursoria.

CURSOÁRE, cursori, s. f. (Învechit) Curent, forță, flux. Cursoarea ce tîra pe Mihai și-l împingea în Ardeal era puternică. BĂLCESCU, O. II 225.

cursoare f. curent: cursoarea ce împingea pe Mihaiu în Ardeal BĂLC.

cursoáre f., pl. orĭ (d. curs). Vechĭ. Curgere, curs. Curent: l-a luat cursoarea apeĭ. Scursoare, boală purulentă: bolind la ochĭ de cursoare (Dos.). Fig. Curent politic. Cursu timpuluĭ: într’acea cursoare de anĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cursoáre (înv.) s. f., g.-d. art. cursórii; pl. cursóri

cursoáre s. f., g.-d. art. cursórii; pl. cursóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CURSOÁRE s. v. curent, curs.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cursoáre, cursóri, s.f. (înv.) 1. curent, curs, flux; forță. 2. curgere, scurgere, hemoragie. 3. diaree, urdinare, cufureală. 4. dezvoltare, evoluție. 5. trecerea timpului, durata sa, cursul anilor.

Intrare: cursoare
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cursoare
  • cursoarea
plural
  • cursori
  • cursorile
genitiv-dativ singular
  • cursori
  • cursorii
plural
  • cursori
  • cursorilor
vocativ singular
plural