CURĂ, cure, s. f. Tratament medical pe o anumită durată; aplicare metodică a unor mijloace terapeutice (băi, regim, consum de fructe, legume etc.). ◊ Cură balneoclimatică = folosire în scop terapeutic a apelor minerale, a nămolurilor, a factorilor climatici etc. – Din fr. cure, lat. cura.

CUREA, curele, s. f. 1. Fâșie lungă din piele, cânepă, material plastic etc. cu numeroase întrebuințări; spec. o astfel de fâșie folosită pentru a lega, a strânge, a fixa ceva (în jurul mijlocului); cingătoare. ◊ Expr. A-l ține (pe cineva) cureaua (sau curelele) = a avea curaj; a cuteza; a fi în stare (să...). 2. (În sintagma) Curea de transmisie = a) bandă de piele sau de pânză continuă, flexibilă și rezistentă, cu ajutorul căreia se poate transmite mișcarea de rotație și puterea corespunzătoare de la un scripete (sau un arbore) de mașină la altul; b) fig. ceea ce servește ca intermediar pentru a transmite ceva. 3. (Înv. și pop.) Măsură de lungime egală cu circa 16 picioare; p. ext. fâșie lungă și îngustă de pământ. – Lat. corrigia.

cura³ sf vz curea

curauă sf vz curea

cură sf [At: STAMATI, D. / Pl: ~re / E: fr cure, lat cura] 1 Tratament (medical) constând în aplicarea metodică a unor mijloace terapeutice (băi, regim alimentar etc.). 2 Durata unei cure (1). 3 (Îs) ~ balneoclimatică Folosire în scop terapeutic a apelor minerale, a nămolurilor, a factorilor climatici etc.

curea sf [At: ANON. CAR. / V: ~rauă / Pl: ~ele, (reg) ~răli / E: ml corrigia] 1 Fâșie lungă din piele, cânepă, material plastic etc. 2 Curea (1) folosită ca cingătoare. 3 Nojiță. 4 Unealtă a cizmarului cu care acesta ține fixată încălțămintea pe genunchi. 5 (Bot; reg) Broscăriță (Potamogeton natans). 6 (Bot; reg; îc) ~elele-de-opinci-ale-Domnului-Hristos Iarba șerpilor (Triglochin palustris). 7-8 (Pfm; îe) A (nu)-l ține pe cineva ~ua (sau -elele) A (nu) avea curajul de a face ceva. 9-10 (Îae) A (nu) fi capabil de o acțiune. 11 (Îs) ~ de transmisie Bandă de piele (sau de pânză) continuă, flexibilă și rezistentă, cu ajutorul căreia se poate transmite mișcarea de rotație și puterea corespunzătoare de la un scripete (sau un arbore) de mașină la altul. 12 (Îas) Ceea ce servește ca intermediar pentru a transmite ceva. 13 (Îs) ~ de transport Bandă de transport. 14 (Îvp) Unitate de măsură a lungimii egală cu aproximativ 16 picioare. 15 (Îvp) Fâșie lungă și îngustă de pământ (sau pădure). 16 (Mol; maa) Dans popular nedefinit mai îndeaproape Cf curelușă (3). 17 (Ban) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.

CURA² = CURĂ².

❍ CURA³ = CUREA.

† CURĂ², CURE (cur) vb. intr. 1 A alerga ¶ 2 A curge: plouă de cură afară și bate vînt (RET.) [lat. currĕre].

* CURĂ¹ (pl. -re) sf. Tratarea, căutarea, îngrijirea unei boale, mijloc de vindecare [fr.].

† CURĂTOR I. adj. verb. CURĂ² Care curge, curgător: pre apa Tibrului, curătoare în marea Albă (M.-COST.); acest izvor de apă dulce și pururea curătoriu (EV.-GOV.). II. CURĂTOARE sf. Hîrdău mare în care curge vinul din teasc sau din călcător; numit și „dejă”: un argat scotea spirt dintr’un poloboc și-l vărsa într’o ~ (D.-ZAMF.).

CURE 👉 CURĂ².

CUREA (pl. -rele) sf. 1 Fîșie de piele lungă și îngustă (🖼 1705, 1706) ¶ 2 Cingătoare îngustă de piele; șerpar: nu-i încape cureaua de pîntecoși ce sînt (CRG.); Ⓟ: a-l ține ~ua, a cuteza, a avea curajul, a se bizui: mai cearcă și altă dată, dacă te ține cureaua (GN.) ¶ 3 Fășie lungă și îngustă de pămînt: o ~ de moșie, o sfoară de moșie ¶ 4 🔧 ~ de transmisiune, curea care slujește la transformarea unei mișcări circulare în alta tot circulară al cărei ax este paralel cu al celei dintîiu (🖼 1707) ¶ 5 🌿 IARBA-CURELEI = NĂGARĂ 1 [lat. corrĭgia].

CURELUȘĂ (pl. -șe) sf. dim. CUREA: ~ unsă, sub pămînt ascunsă (GOR.) (ghicitoarea despre „șarpe”).

CURĂ, cure, s. f. Tratament medical constând din aplicarea metodică a unor mijloace terapeutice (băi, regim etc.). ◊ Cură balneoclimatică = folosire în scop terapeutic a apelor minerale, a nămolurilor, a factorilor climatici etc. – Din fr. cure, lat. cura.

CUREA, curele, s. f. 1. Fâșie lungă din piele, cânepă, material plastic etc.; spec. o astfel de fâșie folosită ca cingătoare. ◊ Expr. A-l ține (pe cineva) cureaua (sau curelele) = a avea curaj; a cuteza; a fi în stare (să...). 2. (În sintagma) Curea de transmisie = a) bandă de piele sau de pânză continuă, flexibilă și rezistentă, cu ajutorul căreia se poate transmite mișcarea de rotație și puterea corespunzătoare de la un scripete (sau un arbore) de mașină la altul; b) fig. ceea ce servește ca intermediar pentru a transmite ceva. 3. (Înv. și pop.) Măsură de lungime egală cu circa 16 picioare; p. ext. fâșie lungă și îngustă de pământ. – Lat. corrigia.

CURĂ, cure, s. f. Tratament medical constînd din aplicarea metodică a unuia sau a mai multor mijloace terapeutice (băi, regim, schimbare de aer etc.). A-și face cura. A urma o cură. Muncitorii bolnavi din țara noastră sînt tratați și trimiși să-și facă cura în cele mai bune condiții în stațiunile de odihnă. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» și arătînd scopul urmărit) Cură de slăbire. Cură de îngrășare. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» și arătînd mijlocul terapeutic aplicat) Cură de soare. Cură de aer. Cură de struguri.

CURĂ s.f. Tratament (îndelungat) al unei boli prin băi, regim etc. [< fr. cure, cf. it., lat. cura – îngrijire].

CURĂ s. f. tratament al unei boli prin băi, regim etc. (< fr. cure, lat. cura)

CURĂ ~e f. Tratament medical constând din folosirea unor metode terapeutice. /<fr. cure, lat. cura

CUREA ~ele f. 1) Fâșie lungă de piele sau din alte materiale având diferite întrebuințări. 2) Fâșie din piele sau din alt material, care servește la încins sau la ajustat îmbrăcămintea; cingătoare; brâu; cordon; centură. ◊ A (nu)-l ține ~eaua a (nu) se simți în stare să... 3): ~ de transmisie bandă continuă de piele sau de pânză rezistentă, care servește pentru transmiterea mișcării de rotație de la un ax la altul. [Art. cureaua; G.-D. curelei; Sil. cu-rea] /<lat. corrigia

cură f. tratarea, căutarea unei boale, mijloc de a vindeca: cură de apă rece.

cureà f. 1. fășie de piele lungă și îngustă: a-l ținea cureaua, a-i da mâna, a îndrăzni; 2. teren lung și îngust (termen de hotărnicie); 3. măsură de lungime de 16 picioare. [Lat. CORRIGIA].

*1) cúră f., pl. e (lat. curo, grijă, îngrijire. V. procură, sinecură). Îngrijire medicală, tratare a uneĭ boale: cură de apă rece, un bolnav în cura mediculuĭ.

cureá f., pl. ele (d. lat. corrĭgia, curea de la încălțăminte; it. coreggia, fr. courroie, sp. correa, pg. correia. Guturala între vocale a dispărut ca și în eŭ, graur și urez). Fășie lungă și îngustă de pele. Moșioară lungă și îngustă, sfoară. O veche măsură de lungime de 16 picĭoare. Nu mă țin (lasă) curelele saŭ nu mă ține (lasă) cureaŭa, nu-mĭ dă mîna, nu pot, nu îndrăznesc să fac un lucru.

cură s. f., g.-d. art. curei; pl. cure

curea s. f., art. cureaua, g.-d. art. curelei; pl. curele

cură s. f., g.-d. art. curei; pl. cure

curea s. f., art. cureaua, g.-d. art. curelei; pl. curele, art. curelele

cură s. f., g.-d. art. curei; pl. cure

curea s. f., art. cureaua, g.-d. art. curelei; pl. curele

curea, -rele.

cură (-ri), s. f. – Tratament medical. Fr. cure. – Der. cura, vb. (a îngriji), puțin folosit; curarisi, vb. (a îngriji), cu suf. -isi; curabil, adj. (vindecabil); incurabil, adj. (incurabil); curativ, adj. (care vindecă); curator, s. m. (persoană care exercită drepturile și execută obligațiile decurgînd din curatelă); curatelă, s. f., din fr.

curea (curele), s. f. – 1. Fîșie lungă din piele, material plastic etc. folosită ca cingătoare. – 2. Bici. – 3. Șiret de piele. – 4. Centură, fașă, legătură. – 5. Toartă, mîner de piele al unor obiecte grele. – 6. (Înv.) Măsură de 16 picioare. – 7. Limbă de pămînt, margine de grind. – 8. Dans popular. – 9. (Înv.) Joc de noroc tipic pentru unii șarlatani care frecventau tîrgurile, interzis în 1820 de domnitorul Alexandru Șuțu. – Mr. curao, megl. curauă. Lat. corrigia (Diez, I, 250; DAR). Rezultatul rom. este normal, în privința fonetismului, cf. Rosetti, I, 75; totuși, se preferă adesea un der. ipotetic de la corium (Densusianu, Rom., XXXIII, 277), de tipul *corella (Pușcariu 459; Iordan, Dift., 59) sau *coriella (Meyer, Alb. St., IV, 79; Pascu, I, 73); însă cf. sard. korria, sp. correa. Sensul 7 apare și în sard. – Der. curelar, s. m. (meșter care face curele, hamuri); curelărie, s. f. (meșteșugul curelarului; atelierul curelarului); curelușe, s. f. (bici); încurela, vb. (a strînge în curele, a încinge). Din ro, par a proveni ngr. ϰουρέλι „cîrpă” și ϰουρελιάζω „ a tăia în fîșii; a face bucăți”, și mag. kurélye (Edelspacher 17).

a nu-l mai ține cureaua expr. 1. a fi la capătul resurselor materiale. 2. a-și pierde vigoarea.

CUREA s. v. nojiță.

CUREA s. v. centură.

CUREAUA VÂNĂRII s. v. bucar, curar, vânar.

CUREA s. centură, cingătoare, cordon. (Și-a strîns pantalonii cu ~.)

curea s. v. NOJIȚĂ.

cureaua vînării s. v. BUCAR. CURAR. VÎNAR.

cúră, v.i. (dial.) A curge: „Crepe-i țâțele, / Cură-i mațele” (Papahagi, 1925: 284). – Lat. curro, currere „a alerga”, după merge (DER, DEX, MDA).

cură, vb. intranz. – (dial.) A curge: „Crepe-i țâțele, / Cură-i mațele” (Papahagi, 1925: 284). – Lat. curro, currere „a alerga”, după merge (Scriban, Șăineanu, DER, DEX, MDA).