2 intrări

school Articole pe această temă:

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURÉCHI, curechi, s. m. 1. (Reg.) Varză. 2. (În sintagma) Curechi-de-munte = plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-aurii și cu fructe achene prevăzute cu peri (Ligularia glauca).Lat. colic(u)lus (= cauliculus).

curechi sn [At: DOSOFTEI, V. S. 68/2 / V: ~ec, curichi / Pl: ~uri / E: ml colic(u)lus] (Reg) 1 (Bot; șîc ~-alb sau (cu) căpățână, de-iarnă, de-murat) Varză (1). 2 Mâncare de varză (dulce sau murată). 3 (Bot; îc) ~-gușat (sau nemțesc) Varză furajeră (Brassica oleracea var. acephala). 4 (Bot; îc) ~-creț (sau de-vară) Varză creață (Brassica olearacea var. sabauda). 5 (Bot; îc) -chinezesc (sau de-câmp) Nap (Brassica napus). 6 (Bot) (îc) -de-câmp (sau sălbatic) Rapiță (Brassica rapa). 7 (Bot; îc) ~-de-stâncă Rujă (Sedum rosea). 8 (Bot) Gheață (Begonia semperflorens). 9 (Bot; îc) ~ul-stâncii Urechelniță (Sempervivum lectorum). 10 (Lpl) Verdețuri. 11 (Bot; îc) ~-de-munte Plantă erbacee din familia compozitelor cu flori galben aurii și cu fructe achene, prevăzute cu peri (Ligularia glauca).

CURÉCHI s. m. 1. (Reg.) Varză. 2. (În sintagma) Curechi-de-munte = plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-aurii și cu fructe achene prevăzute cu peri (Ligularia glauca).Lat. colic(u)lus (= cauliculus).

CURÉCHI n. reg. Plantă legumicolă, cu frunze groase și ondulate care, acoperindu-se unele pe altele, formează o căpățână compactă; varză. /<lat. coliculus

CURECHI s. n. 1. (Mold., Ban., Criș., Trans. SV) Varză. A: Rădăcinele curechiului. CANTEMIR, IST. C: Cînd cade ceva spurcat în vasul cu vin, au cu oloiu ... au <cu> curechiu. MOL. 1676, 63v. Kurekyu. Caulis. AC, 349. Frunză de curechi acru. PL, 148r; cf. PL, 150r. 2. (Mold.; pl.) Verdețuri. N-au mîncat nice boburi madzări, adecă legumi, nice verdeți (marg. chiurechiuri) ... hiarte la foc. DVS, 681v. Variante: chiurechi (DVS, 68v). Etimologie: lat. coIic(u)lus. Cf. varză.

curéchĭ m., pl. tot așa (lat. colĭcŭlus, caulĭcŭlus, dim. d. caulis, varză, vgr. kaulós; it. colécchio. D. caulis vine fr. chou și germ. kohl). Nord. Varză.

curechiu m. Mold. varză. [Lat. COLICULUS (din CAULIS, cotor)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curéchi (reg.) s. m., pl. curéchi

curéchi-de-múnte (plantă erbacee) s. m.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

curéchi (curéchi), s. m. – Varză. Lat. *colĭculus (Cipariu, Elem., 18; Pușcariu 460; Candrea-Dens., 456; REW 1727; DAR; Rosetti, I, 66); cf. it. colecchio, sp. colleja.Der. curechiu, adj. (verde, verzui); curechiște, s. f. (cîmp de varză); curecher, s. m. (cultivator de verze). Nefolosit în Munt. și Olt.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

curéchi, s.m. – (reg.) 1. (bot.) Varză (Brassica oleracea): „Că de post ne-am săturat, / De curet’i din ton, murat” (Calendar, 1980: 16). Termen specific subdialectului moldovenesc (Tratat, 1984: 231). 2. (gastr.) Curechi umplut = sarmale. – Lat. *colic(u)lus (= cauliculus) „varză mică” (Cipariu, Pușcariu, CDDE, DA, Rosetti, cf. DER; Șăineanu, Scriban, DEX, MDA) < lat. caulis „varză; cotor”.

curéchi, s.m. – 1. (bot.) Varză (Brassica oleracea): „Că de post ne-am săturat, / De curet’i din ton, murat” (Calendar 1980: 16). ♦ 2. (gastr.) Curechi umplut = sarmale. – Lat. colic(u)lus (=cauliculus).

Intrare: curechi
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curechi
  • curechiul
  • curechiu‑
plural
  • curechi
  • curechii
genitiv-dativ singular
  • curechi
  • curechiului
plural
  • curechi
  • curechilor
vocativ singular
plural
Intrare: curechi-de-munte
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curechi-de-munte
  • curechiul-de-munte
plural
genitiv-dativ singular
  • curechi-de-munte
  • curechiului-de-munte
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

curechi

etimologie:

  • limba latină colic(u)lus (= cauliculus).
    surse: DEX '09 DEX '98

curechi-de-munte

  • 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-aurii și cu fructe achene prevăzute cu peri (Ligularia glauca).
    surse: DEX '09

etimologie: